Sfintenia se poate obtine numai daca exista acestea doua: ortodoxie si ortopraxie (conceptie corecta despre Dumnezeu, inchinare/slavire dupa cuviinta, vietuire conforma cu dreapta credinta).
Sunt unii care cred ca poate exista sfintenie autentica si fara ortodoxie, numai cu o vietuire morala. Sa vedem insa daca e asa.
Mantuitorul zice: "daca ochiul tau e murdar, tot trupul tau va fi murdar". Si ce intelege prin acest ochi daca nu mintea? Prin urmare, daca ochiul duhovnicesc este incapabil sa perceapa lumina spirituala, atunci omul acela se afla in intuneric.
"Ochi murdar" are si ortodoxul pacatos, dar cu atat mai mult heterodoxul. Credinta stramba este ea insasi un pacat. Nu poate exista ortopraxie fara ortodoxie.
Mie imi este imposibil sa-mi imaginez ca exista un sfant crestin autentic (in sensul cel mai strict/restrans al termenului) care sa nu stie din experienta ca harul e necreat, de exemplu.
Sfintenia nu se obtine batand din palme, instantaneu, ci este rodul unor lupte, unor incercari deosebite, prin care Dumnezeu il curata pe om pentru a face posibila primirea harului. Un sfant, la capatul acestor incercari, stie sa deosebeasca graul de neghina, realitatea de fictiune, adevarul de minciuna. De aceea nu vad cum un sfant catolic (daca ar fi sfant cu adevarat, in intelesul deplin al sfinteniei) nu si-ar da seama macar la capatul drumului ca sistemul (cadrul) dogmatic in care a vietuit este gresit.
|