Citat:
În prealabil postat de moshu
Este vorba de SUA; eu locuiesc in SUA. Chestia este ca in afara religiei omul incepe sa manance si altceva. Lumea a devenit in mod exponential ateista; or, asa cum zicea Iisus, "omul traieste si cu altceva in afara de mancare". Si are dreptate, desigur. Iar acel altceva (adica in afara vietii religioase) este IDEOLOGIE.
|
Domnule, SUA e printre cele nefavorabile state rodirii unei duhovnicii autentice, din următoarele motive:
1. Nu ai liniște, oamenii sunt foarte agitați să acumuleze, se promovează industrii bazate pe distracții, chiar și fertilizările in vitro sunt tot industrii de profit și pentru asta oamenii sunt o piață de desfacere, modelul feminist care concepe copii fără să aibă nevoie de bărbat sunt clienții fideli ai clinicilor.
Din contră călugării, căutau liniștirea și pustia cea mai adâncă nu spectacolul.
2.Mâncarea e foarte proastă, plină de zahăr, există risc să faci diabet la 20 de ani, industria alimentară junk care e și cea mai accesibilă publicului îi nenorocește pe oameni, îți scurtezi zeci de ani din viață dacă te raportezi, la mediul de stres și mâncare din acel stat.
Cum să găsești acolo călugări slabi ca scândura, uscați de la post și rugăciune, când jumătate din populație are obezitate avansată ?
3. Universitățile produc ideologii, îndoctrinări, comunisme și politici anti-umane în care se pierd generații întregi.
4. Oamenii caută acumulări financiare, nicidecum duh de liniștire, duh de neagonisire, duh de discenământ, cum ar fi să găsești un călugăr harismatic născut și format acolo când modul de viață e în contrasens total cu modul ortodox ?
5. Oamenii sunt foarte competitivi și duc acest duh și în familie distrugându-și familia sau nereușind să apropie pe cineva de ei, nu reușesc să-și delimiteze viața privată de agresivitatea mediului de muncă.
Una e să fii soț și părinte acasă, alta e să obișnuiești să comanzi într-un mediu pe niște oameni care nu-ți sunt rude, unii rămân cu duhul de asuprire sau de luptă permanentă cu celălalt și în viața de familie și astfel nu pot clădi nimic, nu crește nimic la umbra lor.
Până și în monahism un stareț carierist și excesiv de aspru își distruge obștea că nu se poartă părintește cu călugării, brațele starețului și episcopului se aseamănă cu brațele părintești întinse fiului risipitor.
Dacă vrei monahism adevărat, așezare creștinească le cauți în țările matcă, nu încerci să exporți în SUA, Germania, Franța un călugăr sau o față duhovnicească formată din susținerea financiară a unor oameni săraci din estul Europei.
Adică îi lipsești pe acei săraci și de binecuvântarea lui Dumnezeu îngăduită pe pământul lor, ei au dus greul să formeze un duhovnic prin susținerea lor și apoi vin țările mai bine cotate și preiau tot ce e bun, nu merge așa, nu poți să-i iei unei țări toate comorile, aici nu e ca exportul de creiere, în care țările puternice preiau olimpicii.
În viață trebuie să alegi ori trai luxuriant, or viață chinuită în neagoniseală, lepădare de sine dar cu Dumnezeu în suflet trăind la mila Lui, nu le poți avea pe amândouă și duhul spectacolului, al sațietății și pe cel al liniștirii, al desăvârșirii și dumnezeieștii despătimiri.