Cand se vorbeste despre Sfintii inchisorilor simt asa ca un fel de sfiala si aproape nu am curajul sa vorbesc.Pina acum doi ani eu nu am stiut nimic despre acest subiect,dar in urma unei discutii cu un sfant parinte care mi-a daruit si carea despre Valeriu Gafencu,am patruns intr-o lume plina de durere si de credinta autentica pe care nici n-o banuiam.Suferinta si credinta lor a schimbat cursul istoriei.Prin atitudinea si perseverenta lor credinta a ramas vie.Ei au rabdat fara a-i ura pe acei care-i batjocoreau si-i chinuiau.Cati din noi aceei de azi am putea fi ca ei?