Emil Cioran spunea:sinuciderea este cea mai mare forma de egoism",si asa este,dupa cum spunea si dmb,sinuciderea reprezinta o forma de protest,nimic nu poate sa provoace durere atat de mare intr-o familie ca actul de suicid din partea unui om drag.
Si mie mi-a trecut prin cap asa ceva,dar,doar ca niste idei salvatoare,salvatoare dintr-o situatie de sanatate decazuta,pe care,efectiv creierul meu nu o mai putea suporta....insa totul s-a limitat doar la cateva ganduri,bine-nteles si prin interventia lui Dumnezeu si actul meu de vointa,caci am luptat cu vrajmasul deznadejdii si nu i-am dat prioritate.
Cel mai groaznic la un gand de sinucidere este faptul ca te desparti de cei dragi pentru TOTDEAUNA,adica te lipsesti in acelasi timp si de speranta ca intr-o alta lume poti fi alaturi de cei dragi.
Sinucidere nu-si merita realizarea pentru nici un motiv din lumea aceasta,dar sunt si exceptii concepute de anumiti oameni,situatiile in care un om sufera ingrozitor dureri trupesti dintr-o anumita boala si simte ca puterea lui de-a rabda s-a diminuat drastic,in timp.Nu spun ca acesta este indreptatit sa apeleze la actul de suicid,spun doar ca nu ma pot transpune in fiinta si supliciul acestuia,si deci,nu pot judeca eu cat de grava sau benefica-i este eventuala tendinta spre sinucidere.
Si cu toate acestea,trupul si fiinta omeneasca are o extraordinara putere de adaptare in diferite situatii,se poate obisnui cu durerea,poate sa uite durerea sau o poate metamorfoza.Deci exista surse de evadare din acel impas la care este supus un om ajuns in stadiu de disperare....si deci,cu dorinta spre suicid.
Ca-ntotdeauna,este usor sa ne dam cu parerea noi cei care privim subiectul din-naintea noastra si nu din interiorul nostru,nefiind atinsi de suferinta care poate sa invadeza un trup si-un suflet pana la apogeu.Cu toate acestea,sunt multi oameni care se sinucid din motive banale,sau iresponsabile....aceasta este durerea adevarata a acestui fenomen!
In Japonia,din timpurile samurailor,sinuciderea a ramas considerata o stare si un fapt care tine de demnitate,de forta fiintei care o adopta,o forta superioara.Sunt japonezi care apeleaza la acest act din simplul fapt ca nu reusesc sa invete toate scrierile acestei tari(katakana,hiragana si kanji),cea de pe urma fiind si cea mai complexa si vasta(peste 5000 decaractere),aceasta scriere cunoscuta mai cu precadere de varstnici.Sau acesti oameni desfasoara tendinta spre suicid mai ales cand este vosba de decadere pe plan profesional,si deci financiar,ei sunt dependenti de munca si de roadele aceseia,ca niste roboti programati o viata sa munceasca fara sa analizeze rostul acestui lucru pe deplin.
Acum cateva luni,o matusa de-a sotului meu s-a sinucis,era femeie in varsta bolnava psihic de 15 ani,astfel a luptat biata femeie cu boala atata amar de ani pana fiinta i-a cedat neantului,neputand sa se mai suporte intr-un trup mort demul.Spun mort,pentru ca,intr-adevar boala psihica sapa fiinta si trupul pana la un nivel la care acesta nu mai are puterea sa-si realizeze si simplele functii vitale,pana si respiratia sau dormitul,functii aparent involuntare si atat de firesti,devin controlate de acest malefic al tulburarilor psihice distrugandu-le.Boala psihica reprezinta o viata fara viata,un trup ce umbla bezmetic prin lume fara sa-si mai gaseasca in fiinta lui principiile unor cugete si simtiri reale si rationale,este ingrozitor si uneori ma-ntreb cum de ingaduie Dumnezeu o astfel de soarta intr-un suflet atat de valoros de om,pamantean menit sa exploreze tainele pamantului...nu sa fie respins de-acestea.?Numai Dumnezeu cunoaste raspunsul si menirea vietii atat de diversificate pe pamant,si sunt convinsa ca sunt intelepte,indiferent de aparenta acestora,totul,absolut totul pe terra are un rost.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa aiba grija de sufletul nostru...si de trupul care intr-un fel sau altul protejeaza sufletul!
|