Citat:
În prealabil postat de sophia
Vroiam de multa vreme sa deschid acest topic, dar tot l-am pierdut din vedere.
Acum citeam, pentru a cata oara, subiecte ca : femeia in biserica (legat mai ales de problemele ei biologice), despre relatiile trupesti in casatorie, probleme legate de infertilitate, de sanatate chiar (boli psihice, transplant, etc.), chiar despre sentimente intime etc.
Se pune peste pot intrebarea cat si ce permite biserica si mai ales sa intrebam duhovnicul.
Acum vin si (va) intreb:
1. Pana unde poate permite biserica in viata noastra intima si privata? Unde este limita? Trebuie sa fie toata viata noastra, in cele mai intime detalii, controlata si aprobata de biserica?
2. Ce si cat trebuie sa spunem/sa intrebam la duhovnic? Cat din viata noastra privata si intima?
Eu stiu ca este important sa ducem o viata frunoasa, curata, echilibrata, in voia lui Dumnezeu.
Dar scrie undeva, si-a expus Dumnezeu undeva in scripturi idei despre viata intima si privata a oamenilor, aratand cu degetul: asta da, asta nu?
Vrea Dumnezeu asta de la noi?
Si daca imi spuneti de lucrarile oamenilor, a nu stiu caror teologi care: erau barbati si mai apoi nici nu erau casatoriti,...va spun ca nu vreau sa stiu ce au inventat oamenii in numele lui Dumnezeu.
|
Sa-ti dau un raspuns sincer:
1.Biserica Medievala a facut marea gresala de a incerca sa controleze vietile oamenilor.
Biserica Contemporana nu iti interzice nimic.BOR nu face aceasi gresala ,BOR se multumeste sa dea sfaturi.
2.Greselile si faptele din viata privata trebuie marturisite.Viata intima te priveste.Nu trebuie sa dai raportul referitor la ce faci tu in intimitate,pentru ca :
Dumnezeu ne-a creat sa fim fericiti.Ori fiecare are dreptul sa fie fericit atata timp cat nu incalca dreptul altuia la fericire.Ai dreptul la fericire cu persoana iubita atata timp cat aceea persoana este libera,fara obligatii si familie.