Citat:
În prealabil postat de Liviu33
Eu consider ca legile economice trebuie sa functioneze si in Biserica. Ca simplu credincios caut un preot care sa imi satisfaca nevoile. Preotul trebuie sa stie sa satisfaca nevoile credinciosilor. Atunci credinciosii il cauta pe preot iar acesta are credinciosi. Dar astfel incepe lupta intre preoti care i-a furat credinciosii cui. Eu de exemplu nu-l plac pe preotul in al carui sector locuiesc. Nici biserica de care apartin nu-mi place. Niciodata nu am apelat la acea biserica sau la preotul de care apartin care cere si onorariu fix. Cand am chemat preotul cu care ma inteleg sa-mi sfinteasca casa si pe care l-am platit mai bine decat imi cerea preotul de care apartin, cineva l-a informat si acesta a facut reclamatie la episcopie. Cand am aflat am intervenit ca sa nu pateasca ceva parintele meu si am asistat la niste porcarii de nu are rost sa le descriu. Pe parintele meu l-au facut de doua parale. Totul s-a terminat in coada de peste-daca vreau sa mai chem pe parintele meu sa anunt pe preotul de care apartin.
Deci eu sustin ca preotul care isi face treaba sa fie platit corespunzator iar acesta sa inteleaga cand sunt bani si cand nu sunt.
|
Mi se pare un abuz din partea episcopiei. Există vreun canon în BOR care să îl lege pe credincios de un anumit preot în materie de ierurgii ? Cu alte cuvinte, există conceptul de "încardinare a laicilor" ? Dacă nu există, pe ce bază canonică spuneți că "l-au făcut de două parale" pe preotul care nu a comis altceva decât să răspundă chemării unui credincios ?