[dobrin7m]

Multumesc Cristi pentru acest thread.
Pe masura ce citesc pe Sfintii Nostri Parinti, mi se intareste mai tare credinta crestina ortodoxa.
Ai facut un mare bine lansand acest indemn.
Doamne ajuta!

Sfantul Teofan Zavoratul
``Toate traducerile apusene despre viaţa duhovnicească nu ni se potrivesc. Există în ele un dram de adevăr; dar şi cele mai bune conţin multe himere şi neadevăruri; flatează, dar nu hrănesc... este ca în zicala: „pe buze a curs, dar în gură n-a nimerit”. Luaţi-o pe cea mai bună şi mai lăudată dintre ele: Imitarea lui Iisus Hristos de Toma de Kempis... Citiţi-o cu atenţie şi comparaţi: oferă ea oare acelaşi lucru ca Macarie Egipteanul, Isaac Sirul sau cuvintele Părinţilor noştri: Serafim, Partenie?... Apusenii vor să se mântuiască singuri; şi ajung prin strădanii proprii într-o stare de liniştire a inimii, asemănătoare cu pasivitatea la tăcerea altor forţe. Aici fantezia le zugrăveşte imagini, iar ei se topesc de admiraţie... Aruncaţi-le! Dumneavoastră vă sunt de ajuns sfinţii pe care îi aveţi.
Oare sunt o sută de adevăruri? Există un singur adevăr. Oare există o sută de căi?
Există o singură cale. Oare sunt o sută de dumnezei? Există Unicul Dumnezeu, o singură
credinţă, un singur botez. Şi cum să fie asta totuna?... Acelea ne sunt oare nouă egale, care nu au nici preoţime, nici sfânta împărtăşanie şi nici pocăinţă? Cum ni se vor ierta păcatele?... Şi cu ce ni se va hrăni duhul? Cu nimic nu se aseamănă toată această filantropie. Ei nu pot rezolva problema: dar ce înseamnă alte confesiuni? Dar, dacă nu o putem rezolva cum se cuvine, nu trebuie să o tălmăcim greşit, ci să înţelegem lămurit adevărul. Vedeţi ce se întâmplă într-o fotografie? Figura naturală a omului este cea mai fidelă imagine a lui. Se fac poze, apoi se tipăresc fotografiile. La unul a ieşit prea întunecoasă, la altul, prea luminoasă, unul nu a nimerit focala, la altul a pozat într-o atitudine nefirească. Dar există şi fotografii destul de fidele originalului. Iar retuşul cu cât schimbă caracterul trăsăturilor? Examinând acum toate aceste fotografii, putem spune, oare, că toate sunt egale, când printre ele sunt unele în care nu se recunoaşte nici cel care a fost imortalizat. Lui Moise aşa i-a spus Dumnezeu: „Vezi să faci acestea toate (cortul) după modelul ce ţi s-a arătat în munte” (Ieş. 25, 40).
Şi aşa a fost până la pogorârea lui Hristos. Domnul, când a venit, ne-a adus din ceruri
un alt cort - sfânta credinţă şi Biserica, chivernisită după cum a văzut şi a auzit El de la Tatăl, în sfătuirea dinainte de veci a Dumnezeului Triipostatic. Dar au apărut fotografi samavolnici... ca să retuşeze, să facă alte fotografii, şi au acoperit imaginea... Chipul Bisericii este unul; dar în fotografiile amatorilor, la unul au ieşit două capete, la altul au dispărut mâinile şi picioarele, colo ochii au ieşit schimbaţi, dincolo veşmintele sunt cu totul altele şi aşa mai departe... Dar la toţi apare una şi aceeaşi inscripţie: „Biserica”... Te tot uiţi şi te uiţi şi eşti obligat să recunoşti: „Nu, nu este ea”. S-ar mai cuveni oare ca după toate acestea noi, cei ce păstrăm chipul originar al Bisericii, să ne aşezăm alături de ceilalţi? Dar ce să mai vorbim de alţii? Îl lăsăm pe Atotţiitorul să Se îngrijească de ei. El ne oferă mărturia palpabilă că originalul este la noi: acestea sunt darurile facerii de minuni, pe care le poate vedea oricine, ale clarviziunii, ale neputrezirii moaştelor, ale fenomenelor extraordinare - pe toate acestea le vedem în zilele noastre. Ce să mai vrem? Dumnezeu nu va fi îngăduitor cu mincinoşii.
Domnul e cu noi şi Duhul Său sălăşluieşte în Biserica noastră...``