[laurastifter]

În prealabil postat de CarareaImparatiei

Ăsta-i joc de copii. Numai că, ar cam trebui să ne-ndreptăm atenția mai mult către rugăciunea lăuntrică, spre lupta cu patimile ce ne stăpânesc, și nu să facem castelașe din cuvinte cu lopețica minții noastre rătăcite, căci s-ar putea să vină valul să ne ia cu tot cu jucării. Ș-atunci nu vom mai putea striga după niciun ajutor, iar să înnotăm nu vom ști, vremea când puteam să învățăm fiind amarnic irosită cu liste și schițe amăgitoare. Moartea vine mâine să ne smulgă din iluzoria trăire, iar noi comparăm calitățile și defectele, balansând și contrabalansând, înșelându-ne în schimburi de plăsmuiri ziditoare. Am gâlgâit o dată, de două ori, și gat-am fost. Toate sunt cenușă. Și listă, și cuvinte, și analize, și idealuri, și zidiri...

Iartă-mă! Te rog nu te supăra pe mine. Nu vreau să te mâhnesc. Știu că ai intenții bune, dar la Dumnezeu, mergem cu fapta. Mergem cu trăirea. Așa cum spune și părintele Arsenie Papacioc că trebuie să avem o stare de prezență continuă, noi trebuie să fim tot timpul cu mintea la Dumnezeu. Să transformăm fiecare lucrul al nostru într-o rugăciune. Să nu irosim timpul. Să prețuim fiecare secundă, dăruindu-i-o lui Dumnezeu, prin fapte bineplăcute Lui. Să ne cercetăm inima, prin rugăciune, și să încercăm să tăiem din spinii patimilor ce-o schilodesc. Să încercăm să dăruim în fiecare clipă ceva... Dăruind vom dobândi.

Nu văd rostul acestei liste, cu atât mai mult cu cât trebuie să facem schimb între noi. Interesant o fi, dar în niciun caz util și instructiv.

Calitate. Un măr prea frumos, și pe dinăuntru găunos. Un cuvânt prea mare pentru mine. Prea periculos. Și atât de fad. Dar, într-adevăr, pare la îndemână și-mi place să mestec la el...că sunt prost. Mă joc de-a conștiința. Vorbesc de mine.

Pocăință. Smerenie. Nădejde. Ia te uită! Așa da cuvinte. Parcă m-ar pălmui, ș-apoi m-ar mângâia. Ceva îmi spune că-s mai pline de adevăr și mai vii decât toată viețuirea mea de până acum.

Iertați-mă! Maica Domnului să vă miluiască!

Da, aveţi dreptate: este un joc de copii... şi multe dintre discuţiile virtuale pot fi calificate drept jocuri în contrast cu lucrările duhovniceşti pe care le-aţi menţionat (rugăciune, luptă contra patimilor etc). Mulţi dintre noi preferăm să comunicăm chiar şi cu cei apropiaţi în mod virtual, în loc să-i privim în ochi şi să le mărturisim dragostea noastră faţă de ei. Ne este mai uşor să le scriem prietenilor mail-uri sau mesaje pe mobil de ziua lor de naştere, deşi le-am face o bucurie mult mai mare dacă i-am suna sau i-am vizita şi am vorbi cu ei. Este foarte trist...
Sunt de acord cu dvs şi în privinţa faptului că, în comparaţie cu rugăciunea şi viaţa interioară, topic-ul acesta este copilăresc şi nefolositor.
Evident că rugăciunea trebuie să ocupe primul plan în viaţa noastră duhovnicească!
Atunci când am iniţiat topic-ul, nici prin gând nu mi-a trecut că cineva l-ar putea lua în serios atât de mult, încât să renunţe la activităţile spirituale pentru a urmări postările, aşa cum fac cei împătimiţi de telenovele sau de sport. Ferească Dumnezeu! Sper că n-am smintit pe nimeni atât de grav, Doamne fereşte!!! M-am gândit doar că ar fi o discuţie interesantă şi - cine ştie? - poate chiar şi utilă într-o oarecare măsură. :)

Vă mulţumesc pentru sinceritate... şi pentru critici. :) Nu m-aţi mâhnit deloc, fiindcă am întrezărit în cuvintele dvs o intenţie pozitivă: aceea de a-mi atrage atenţia asupra faptului că există o mulţime de activităţi ce întrec enorm de mult în importanţă discuţia iniţiată de mine pe forum.

Să aveţi o noapte binecuvântată şi un post cu folos duhovnicesc!
Maica Domnului să vă miluiască şi pe dvs!