[laurastifter]

În prealabil postat de luciand

Un preot declară ritos unei credincioase, care se „programează” la spovedanie, că el nu mai spovedeşte femeile decât dacă sunt îmbrăcate în fustă...
O credincioasă „pătrunsă” de evlavie apostrofează o mamă cu un copil care plânge şi îi cere să părăsească biserica pe motiv că deranjează lumea de la rugăciune...
O călugăriţă se burzuluieşte şi scoate afară din mănăstire o femeie îmbrăcată în pantaloni...
Un credincios, un adevărat „stâlp” al comunităţii, dă afară din biserică două fetiţe, de doi şi patru ani, pentru că în aşteptarea momentului euharistiei se plimbă nerăbdătoare prin faţa uşii proscomidiarului...


...

E foarte important ca femeile să aibă fustă! Mult mai important decât să se spovedească!
E foarte important ca în biserică să fie linişte, să fie „atmosferă” de rugăciune! Mult mai important decât să fie lăsaţi copiii să vină la Hristos!
E foarte important să fim rigizi, rigorişti, prinşi în capcana propriei noastre suficienţe!
Că, doar, noi dăm zeciuală, noi ne rugăm, noi postim, nu ca păcătosul de vameş!
Noi n-avem vreme pentru nişte pîrliţi şi pentru nişte amărâţi care ne deranjează de la trebile importante! Că, doar, noi suntem ocupaţi cu iubirea noastră (abstractă) de Dumnezeu!...

Sunt foarte triste cazurile pe care le-aţi menţionat...
În privinţa copiilor daţi afară din biserică, mi-am amintit de o pildă din Pateric, în care se relatează despre un monah, care-l roagă pe părintele său duhovnicesc să se mute împreună cu toată obştea într-un alt loc, pentru a nu mai auzi gălăgia provocată de copiii din satul aflat în apropiere. La aceste cuvinte, părintele îi răspunde cu înţelepciune: "A, fiule, din cauza glasului îngerilor vrei tu să te muţi în altă mănăstire?". :)
Dintre toţi membrii Bisericii, copilaşii sunt cei mai vrednici de Hristos şi, din acest motiv, datoria noastră este aceea de a-i învăţa să-L iubească.

Doamne ajută!