Veniți la ușa mea arareori
cu pieptul rupt și însetat de milă
stigmatizați de arșiți și ninsori
firave monumente de argilă
Iar eu mă rog să fie cer de mai
să nu mai tremurați în epidaur
căci pentru voi o coajă de mălai
e mai de preț ca sculele de aur
...
Noi n-avem timp, sîntem și-așa destui
tragismul nostru poate că-i mai mare
un egoism atroce face pui
albește Valea Plîngerii de sare
Copii ai foamei, cîini ai nimănui
la ce icoane să vă cer iertare?
1983,
Cîini ai nimănui
Fie ca acolo sus sa-l astepte un cer de mai.
Dumnezeu sa-l ierte!
__________________
|