Citat:
În prealabil postat de PaulPop
Ăla nu mai e post când guști bucate de dulce de gura lumii...
Pe de altă parte, tocmai fiindcă am fost relativ discret și nu am făcut paradă că țin posturile, unii cunoscuți mă credeau vegetarian (fără să mi-o spună) și nu mică mi-a fost mirarea să văd cum ei se mirau că mâncam uneori carne... ei nu sesizaseră că eu evitasem carnea, brânzeturile și ouăle doar în zilele oprite (pentru mulți vinerea e ziua de mers la mici la iarbă verde).
Problema cu mersul la reuniuni s-a acutizat astăzi la sărbătoarea de 8 martie la care am refuzat să particip, fiind o zi de post aspru (doar pâine și apă seara), fiindcă am considerat că e mai ușor să nu merg la o masă decât să nu servesc nimic (!); pe de altă parte nici nu am voit să mint susținând că am alt program, pur și simplu am spus că refuz participarea fără să dau vreo explicație, ceea ce a atras antipatia colegelor.
|
Postind, nu savarsim ceva inedit, ci ne conformam unui mod crestin de vietuire. Deci postul nu are de ce sa fie motiv de lauda pentru nimeni. Astfel, nu cred ca-i gresit sa spunem celorlalti ca postim, nu avem de ce sa ascundem acest lucru, mai ales intr-o situatie de genul celei descrise de tine. Iar cei ce nu postesc ar trebui sa ne respecte hotararea si, din bun simt, sa nu ne servesca mancare "de dulce".