as vrea sa va spun ca nu intotdeauna am fost asa cum las acum impresia. de mic am fost un copil f credincios. ma duceam f des la biserica, ma rugam, am reusit sa conving familia sa mearga la biserica. eram fericit. si acum sunt fericit. nu mai ma duc mereu la biserica. dar ma rog in sinea mea si Il iubesc pe Dumnezeu. numai cand scriu aceste cuvinte mi se umple sufletul de bucurie. dar cateva lucruri s-au schimbat in perspectiva mea. iar acestea sunt simplu de explicat. e vb de motivul carpe diem. acela de a-mi trai clipa. daca vrei sa-L gasesti pe Dumnezeu nu trebuie sa-L cauti la biserica, sau la preot sau in orice alta parte, pt ca nu o sa-L gasesti. exista un singur loc in care il vei gasi, iar acela este sufleul tau. mergi singur pe strada, aseaza-te pe o canapea si inchide ochii. o sa vezi ca fericirea exista si aici si in viata de apoi. nu trebuie sa suferi pt a te mantui. Dumnezeu e langa tine la orice pas, iar pt mine acest lucru inseamna totul. voi spuneti ca nu este posibila aceasta dihotomie intre trup si suflet. eu unul nu cred asta. si asta pt ca stiu ca trupul meu o sa moara odata si-odata, iar sufletul se va separa de el. nu sunt legate unul de celalalt. credeti-ma ca desi am doar 20 de ani am avut multe experiente de viata, care m-au facut mai bun si m-au apropiat mai mult de Dumnezeu. experiente care pe altii i-ar fi indepartat. insa eu Il inteleg si mai bine.
|