Cred ca slujba de inmormantare nu mai poate face mare lucru pt mantuirea lui.
Asta nu insemna deloc. Sau ca rugaciunile pt adormiti nu sunt ascultate...
Insa ma gandesc acum la Botezul dorintei...
Pe front, 2 soldati... obuze, mitraliere, tancuri, zgomot... unul crestin unul nu...
Erau buni prieteni.... Si din vb in vb... azi, maine... auzind vb de Dumnezeu pe cel crestin, curios, pune intrebari, si mai multe intrebari... si invata sa se roage, isi plange pacatele, isi da seama cat de ratacit este si fagaduieste ca atunci cand se va termina razboiul, se va boteza si el la crestini. (e vb de ortodocsi)... pe front neavand unde...
Pilda spune ca nu a mai apucat, pt ca a murit pe front...
Intreb si eu... Hristos il va fi primit?

Sunt multi crestini care nu merg dupa Crucea lui Hristos decat 1 in viata. Si atunci la prohod...
Nu e tarziu?
Avem si noi prapaditi, alcoolici, curvari, hoti... care mor in pacatele astea si nu-i stie preotul de la spovedanie... dar au parte de inmormantare obisnuita, crestineasca... au si cruce la cap in cimitir....

Nu vreau sa judecam pe unii si pe altii...dar eu cred ca fratele asta al nostru, ortodox fiind, e primit de Hristos ca un dreptmaritor. Chiar daca la sfarsit nu a avut parte de slujba crestina (si asta nu din vina lui).

Ce se poate face pt el:
1. sa fie pomenit in rugaciuni
2. sa i se puna o cruce de lemn pe mormant.(chiar si mai mica...) da, chiar acolo in cimitirul sectarilor... langa piatra funerara...

Mie mi-e mila si mi-e sila de iehovista aia... Dar va asigur ca majoritatea (secatrilor) sunt la fel...
Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca!