[Tia]

[SIZE=3][COLOR=black]Pentru a marca acest "Paste" personal si a-mi încu­viinta într-un mod aparte dorinta de a începe o viata noua, parintele Sofronie îmi dadu prenumele de Maxime, asezandu-ma sub patronajul Sfantului Maxim Marturisitorul (sec. VII), mare discipol al Sfantului Sofronie al Ierusalimului.[/COLOR] [COLOR=black]Sa fie limpede: "trecerea" mea la Ortodoxie nu este rezultatul unei reflectii intelectuale, nici al unei fascinatii mai mult sau mai putin exotice, ci rodul unei îndelungi formari spirituale, în "trecerea" mea nu este nici renegare, nici tradare a unei alte confesiuni. Data fiind îndelunga mea îndepartare de Biserica Catolica, nu era vorba de o schimbare, si cu atat mai putin de o ruptura, ci de o reintegrare în alta parte, dar în tru­pul lui Hristos, care este unica Biserica. Nu am ales o confe­siune opunând-o celeilalte, dupa savante comparatii între masurile de adevar ale fiecãreia. Nu, ci pur si simplu mi-am urmat calea ce se deschidea pasilor mei, supunandu-ma irezistibil unei lumi de o stralucire si de o puritate nepamantesti, în acest sens, convertirea mea este, în mod esential, o împlinire. De fapt, nu m-am convertit la Ortodoxie, ci la Hristos, Care este Adevarul si Calea.[/COLOR][COLOR=black]Trebuie sa se distinga limpede între a fi ortodox si a trai în ortodoxie. Cu alte cuvinte, esti ortodox prin "încadrarea" ta sacramentala si prin credinta pe care o marturisesti, dar devii crestin prin viata pe care o duci, prin capatarea Duhului Sfant o data cu împartasirea cu Sfintele Taine. Este cert ca aceasta viziune contrazice o marturisire de credinta multumita de sine, exclusivista, nationalista, etnica sau triumfalista. Personal, ma simt întâi crestin si abia apoi ortodox. Sau, mai degraba, nu concep Ortodoxia decat ca sinonima vietii crestine, plinatatii evanghelice, în acest sens, a deveni ortodox nu înseamna doar sa te acoperi cu haina noua, tesuta-n rituri si formule teologice, ci înseamna sa te învesmantezi cu însusi Hristos. Dar a te învesmanta cu "Noul Adam" ce altceva este dacã nu a accepta sa mori vechiului Adam, sa-ti schimbi si firea, si viata?[/COLOR][COLOR=black]Am spus ca intrarea mea în comunitatea sacramentala a Bisericii Ortodoxe a fost o împlinire. Concluzionând, as vrea sa adaug ca a fost de fapt un început. Caci adevarata conver­tire, si singura ce conteaza dincolo de orice aparenta spirituala, este abia metanoia, adica întoarcerea întregii noastre fiinte, a simtamintelor noastre celor mai ascunse, catre mila lui Dum­nezeu. Or, în masura în care raman un pacatos, aceasta revo­lutie este una fara de sfarsit, care nu se opreste si nu-si atinge capatul niciodata. Este o miscare infinita, o devenire care nu înceteaza din devenire, înseamna cale în urma Celui ce este Calea, a Celui ce calatoreste cu mine si în mine: Hristos, Cel ce pe toate le înnoieste! A fi ortodox, pentru mine, înseamna a-mi repeta în fiece dimineata, precum Sfantul Antonie: "Astazi încep!". [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]