[kesarion_breb]

Sfantul Ioan Damaschinul (676-749)

Despre Sfintele şi Prea Curatele Taine ale Domnului(Dogmatica, editura Apologeticum 2004, Pag. 142-147)

Aşadar, omul, fiind făcut raţional şi liber a primit puterea de a se uni pentru totdeauna cu Dumnezeu prin proprie alegere, dacă va rămâne în bine, adică dacă va asculta de Creator. Dar pentru că a călcat porunca Creatorului său şi a fost supus morţii şi stricăciunii, Făcătorul şi Creatorul neamului nostru, din pricina îndurărilor milei Sale, s-a făcut asemenea nouă, făcându-se întru totul om fără de păcat şi s-a unit cu firea noastră. Şi pentru că ne-a dat chipul Lui şi Duhul Lui şi nu l-am păzit, el însuşi ia firea noastră săracă şi slabă ca să ne curăţească, ca să ne facă nestricăcioşi şi să ne facă iarăşi părtaşii Dumnezeirii Lui.

Trebuia, însă, să se împărtăşească de cel mai bun nu numai pârga firii noastre, ci tot omul care vrea să se nască a doua oară, să se nutrească cu o hrană nouă şi proprie naşterii, ca astfel să ajungă la măsura desăvârşirii. Prin naşterea lui Dumnezeu Cuvântul, adică prin întrupare, prin botez, prin patimă, prin înviere, a eliberat firea de păcatul strămoşesc, de moarte şi de stricăciune, a devenit pârga învierii, s-a făcut pe Sine cale, pildă şi exemplu, ca şi noi, mergând pe urmele Lui, să ajungem fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu prin poziţie aşa cum este El prin fire, şi împreună moştenitori cu El. Aşadar, după cum am spus, ne-a dat a doua naştere, pentru ca după cum fiind născuţi din Adam, ne-a asemănat Lui, moştenind blestemul şi stricăciunea, tot astfel născându-ne din El, să ne asemănăm Lui, moştenind nestricăciunea, binecuvântarea şi slava Lui.

Pentru că acest Adam este duhovnicesc trebuia ca şi naşterea să fie duhovnicească; tot astfel şi mâncarea. Dar pentru că suntem dubli şi compuşi trebuie ca şi naşterea să fie dublă; tot astfel şi mâncarea compusă. Naşterea ni s-a dat prin apă şi prin Duh, adică prin Sfântul Botez; iar mâncarea este însăşi pâinea vieţii, Domnul nostru Iisus Hristos, cel care s-a pogorât din cer. El, voind să primească în locul nostru moartea cea de bunăvoie, în noaptea în care s-a dat pe Sine a lăsat moştenire testament nou sfinţilor săi ucenici şi apostoli şi prin ei tuturor celor care cred în El. Aşadar, în foişorul Sfântului şi slăvitului Sion, după ce a mâncat pastele cel vechi cu ucenicii Săi şi a plinit testamentul cel vechi, spală picioarele ucenicilor; prin aceasta le-a dat un simbol al Sfântului Botez. Apoi, frângând pâinea, le-a dat-o zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”, „care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor”. De asemenea, luând şi paharul, în care era vin şi apă, l-a dat lor zicând: „Beţi din acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi se varsă spre iertarea păcatelor”. .Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea, căci de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, vestiţi moartea Fiului omului şi mărturisiţi învierea Lui până ce va veni”.

Dacă „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător” şi „toate câte a voit Domnul a făcut”, şi dacă a zis: „Să se facă lumină” şi s-a făcut; „să se facă tărie” şi s-a făcut; dacă „prin Cuvântul Domnului s-au întărit cerurile şi prin Duhul gurii Lui, toată puterea lor”, dacă cerul, pământul, apa, focul, aerul şi toată podoaba lor s-au alcătuit prin Cuvântul Domnului şi chiar această fiinţă faimoasă, omul; dacă voind însuşi Dumnezeu Cuvântul s-a făcut om şi şi-a făcut fără sămânţă corp Lui şi din sângiurile curate şi neîntinate ale Sfântei Pururea Fecioare, nu poate oare să facă pâinea Trup al său şi vinul şi apa, sânge? La facerea lumii a spus: „Să scoată pământul iarbă verde şi până acum când plouă, pământul fiind împins şi împuternicit scoate vlăstarele sale prin porunca dumnezeiască. Dumnezeu a spus: „Acesta este trupul Meu" şi „acesta este sângele Meu" şi „aceasta faceţi-o întru pomenirea Mea" şi se face prin porunca Lui atotputernică, până ce va veni. Căci aşa a spus" „Până va veni”. Şi plouă, prin invocare, în această ţarină nouă puterea umbritoare a Sfântului Duh. După cum toate câte a făcut Dumnezeu le-a făcut cu energia Sfântului Duh, tot astfel şi acum, energia Duhului lucrează cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva decât credinţa. „Cum îmi va fi mie aceasta, zice Sfânta Fecioară, pentru că eu nu cunosc bărbat”. Iar arhanghelul Gavriil îi răspunde: „Duhul cel Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui prea înalt te va umbri”. Şi acum mă întrebi cum pâinea se face trupul lui Hristos şi vinul şi apa sângele lui Hristos? Ţi-o voi spune eu. Sfântul Duh se coboară peste ele şi face pe acelea ce sunt mai presus de cuvânt şi de cuget.

Se ia pâine şi vin. Dumnezeu cunoaşte slăbiciunea omenească; El ştie că de multe ori se întoarce cu dezgust de la acelea pe care nu le săvârşeşte în mod obişnuit. Aşadar, făcând uz de îngăduinţa obişnuită face, prin cele obişnuite ale firii, pe cele mai presus de fire. Şi după cum la botez, pentru că este obiceiul oamenilor să se spele cu apă şi să se ungă cu untdelemn, a unit harul Duhului cu untdelemnul şi cu apa şi a făcut-o baie a renaşterii, tot astfel, pentru că este obiceiul oamenilor să mănânce pâine şi să bea apă şi vin, a unit cu acestea Dumnezeirea Lui şi le-a făcut trupul şi sângele Lui, ca să ajungem la cele mai presus de fire prin cele obişnuite şi potrivite firii.

Pâinea şi vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt trupul luat din Sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer trupul care a fost înălţat, ci că însăşi pâinea şi vinul se prefac în trupul şi sângele Domnului. Dar dacă cauţi să afli chipul în care se face aceasta, îţi este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul şi-a făcut prin Duhul Sfânt, luişi în El însuşi, trup din Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Mai mult nu cunoaştem decât că Cuvântul lui Dumnezeu este real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem şi aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul şi apa se prefac în trupul şi sângele celui care mănâncă şi bea, şi nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel şi pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin invocarea şi pogorîrea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în trupul şi sângele lui Hristos şi nu sunt doi, ci unul şi acelaşi.

Pentru cei care cu credinţă, în chip vrednic, se împărtăşesc, împărtăşania este spre iertarea păcatelor, spre viaţa veşnică, spre păzirea sufletului şi a trupului; dar pentru cei care se împărtăşesc cu necredinţă în chip nevrednic, este spre muncă şi pedeapsă, după cum şi moartea Domnului pentru cei care cred a devenit viaţă şi nestricăciune spre desfătarea fericirii veşnice, iar celor necredincioşi şi ucigătorilor Domnului, muncă şi pedeapsă veşnică.

Pâinea şi vinul nu sunt tipul trupului şi sângelui lui Hristos — să nu fie! — ci însuşi trupul îndumnezeit al Domnului, însuşi Domnul când a spus: „Acesta este trupul Meu”, n-a spus: „acesta este tipul trupului Meu", ci a spus: „Acesta este trupul Meu"; şi n-a spus: „Acesta este tipul sângelui Meu", ci: „acesta este sângele Meu”. Şi înainte de aceasta, a spus iudeilor: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă întru voi”. „Căci trupul Meu este mâncare adevărată şi sângele Meu băutură adevărată”. Şi iarăşi: „Cel care mă mănâncă va trăi”.