eu am avut doi caini care mi-au murit. amandoi cancer. pe primul l-am lasat sa moara cand a fost sa fie, dar s-a chinuit mult, a fost tare urat si pentru el si pentru noi. atunci am considerat ca nu noi i-am dat viata, deci nu noi avem dreptul sa i-o luam. la al doilea caine - o catzea, tot cancer tot la ficat, dar in seara celei de-a treia zi de suferinta grea, cand am stiut clar ca nu se mai poate face nimic, ca nu facem decat sa o chinuim, dupa ce ne-am consultat si cu preotul nostru duhovnic, am decis sa ii faca doctorul ultima injectie, ca sa nu se mai chinuie.
am inteles ca si animalele au suflet, dar nu ca oamenii, un altfel de suflet, spunea cineva aici, unul rational.
mie imi place sa cred ca au un rai al lor, unde cei doi caini ai mei alearga acum impreuna si se joaca si sunt fericiti si frumosi asa cum i-am stiut noi, si cum ne-au incantat noua vietile.
|