[cristiboss56]

Iisus să fie îndeletnicirea şi gândirea cea mai aleasă a minţii tale! Iisus să fie răsuflarea ta şi niciodată să nu te saturi a chema pe Hristos! Din această pomenire continuă şi preadulce a lui Iisus se vor răsădi şi vor creşte copaci mari ca cele mai mari virtuţi: credinţa, nădejdea şi dragostea.

Aşadar, rosteşte şi tu numele lui Iisus cu dragoste şi cu lacrimi, deoarece, după Sfântul Isaac Sirul: Pomenirea celor dragi pricinuieşte lacrimi. Precum o casă, care are înăuntrul său pe stăpânul, este0 curată, aşa şi sufletul care are pe Stăpânul Hristos locuind înăuntrul lui este de cinci ori mai curat, deoarece Stăpânul Hristos cu toate vistieriile Duhului S-a sălăşluit în el.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaş ca mine, Editura Doxologia, Iaşi, 2010, pp. 429-430)