Cred ca stii si tu legenda mesterului manole, ca ceea ce construia ziua, noaptea se darama. Cam asa sta treaba si cu mandria, darama toate faptele crestinesti pe care le-am facut din momentul in care gandesc cat de credincios sunt eu, ca altii sunt niste pacatosi fata de mine. Realitatea este ca gandind astfel te-ai pus in rand cu "ceilalti", deci nu ar trebui sa te simti mandra. Nu-i mai judeca pe cei din jur, gandeste-te ca nu toti sunt constienti ca ceea ce fac nu e bine si gandeste-te ca desi tu esti constienta ca esti pe o cale buna, nu perseverezi, nu te straduiesti destul. Pune-te singura mai prejos fata de omul care esti ispitita sa-l judeci, adu-ti aminte de pacatele care le-ai facut si iti vei da seama ca de fapt nu ai nici un motiv sa te simti mandra.
O rugaciune care m-a ajutat foarte mult oriunde si in orice situatie eram este aceasta: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul. Preasfanta Nascatoare de Dumenzeu miluieste-ne pe noi". Spune-o in gand si cu inima intotdeauna, dar mai ales in momente de ispita si pune-ti realizarile pe baza milei si bunatatii Lui Dumnezeu, pentru ca fara El nu ai fi ajuns in acest moment asa cum esti.
|