La inceputul fiecarei spovedanii incep prin a-i spune parintelui meu duhovnic ca sint mindru. Stiu ca nu sint smerit, dar cel putin sint multumit ca pot sa recunosc acest lucru. Parintele ma dojeneste cu blindete si sper, in cele din urma, sa simt si eu cum este sa fiu cu adevarat un om smerit.