Buna ziua,
indraznesc sa intru si eu in discutie cu voi, ca sa va cer sfatul.

Am avut o relatie cu cineva mai multi ani de zile (ne-am desp de o luna) si in acesti ani am ajuns la concluzia ca as vrea sa duc o viata de familie crestina, pe placul Domnului, dar celalalt nu a inteles acest lucru. El este destul de rupt de biserica, gen "la batranete o sa ma ocup de asta", nu-l intereseaza deloc voia Domnului, chiar daca afirma ca el "se roaga in felul lui".
Am mers la duhovnic si mi-a aratat doua cai, ori despartirea, ori sa ma rog pentru el. Acum pentru ca il iubesc as vrea sa ma rog pentru el, sa vina la Sf Biserica, dar sunt lenesa si nu ma rog destul. In plus cateodata mi se pare ca am suferit destul in relatia asta ca sa-mi mai pese de el, sau cad in deprimare pentru ca nu m-a inteles sau pentru ca nu gandeste ca mine. Nu cred ca e bine cum gandesc.

Ma intreb de ce mi-a fost dat sa ma indragostesc de persoana asta? Intr-un fel ma simt responsabila de faptul ca nu am reusit sa-l fac sa vada, sa inteleaga lucrurile pe care le-am inteles eu. Nu stiu ce sa zic, poate e o ispitire pentru mandria mea, sau pentru lenea mea. Voi ce parere aveti?