Nu am auzit pana acum de un preot care sa ceara femeii insarcinate sa posteasca. Ma impresioneaza in mod deosebit aceasta deschidere si intelegere a Bisericii fata de anumite momente delicate din viata omului. Ar trebui sa invatam si noi din acest lucru, sa ne ferim de capcana de a intelege rigid lucrurile si astfel sa fim ravnitori cand nu trebuie, aratandu-ne fara dreapta socoteala.
Cand am fost insarcinata si mancam destul de des barnza si lapte, ajunsesem sa nu le mai suport, as fi mancat mancare de post cu mai multa placere. Cei ce tineau post (din casa) ma credeau o privilegiata, parca pofteau la ceea ce mancam, in timp ce eu as fi mancat cu multa placere mancarea lor de post.
|