Citat:
În prealabil postat de Ioana-Andreea
Am o intrebare legata de experientele din afara trupului.
Se stie ca aceasta practica vine din spiritism, prin urmare, are loc prin interventia demonilor. Multi oameni care au trecut prin asa ceva au simtit ca aceste experiente erau de provenienta demonica. 
Insa recent, am gasit astfel de relatari prin vietile unor parinti de la muntele Athos, cum ar fi pr. Porfirie si pr. Paisie. Spuneau ca mergeau in duh sa binecuvanteze bolnavii din spitale. Mi-e greu sa cred ca aceasta practica poate fi si dumnezeiasca... sau macar neutra...chiar daca e promovata la Athos.  Am gasit si in Sfanta Scriptura doua mentiuni:
"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer." (II Cor 12,2)
"Am fost în duh în zi de duminică". (Apocalipsa 1,10)
Pr. Serafim Rose trateaza acest subiect intr-una din cartile sale, insa nu ofera o concluzie concreta.
Daca aceste experiente pot fi si de la Dumnezeu, si de la demoni, cum le putem deosebi? |
Experientele din afara trupului din paranormal sunt de fapt viziuni date de ingerii cazuti, nimeni nu iese din trup. Persoana respectiva intra in transa si are viziuni, el crezand ca iese din trup. De asemenea, pot parcurge distantele in timp mai scurt decat in mod normal sau pot zbura, fiind purtati de ingerii cazuti.
Nici sfintii nu ies din corp. Pot avea vedere in duh (adica inainte vedere), vad lucruri care se intampla in alta parte. Sau pot calatori foarte repede, sa ajunga aproape instantaneu in alt loc, la fel cum se deplaseaza si ingerii (fara sa fie in doua locuri in acelasi timp).
E evident ca cineva preocupat de ocultism sau din alta religie (budistii si yoginii au astfel de experiente) nu are o harisma de la Dumnezeu si are experiente date de ingerii cazuti. Harismele le primesc cei imbuntatatiti duhovniceste, care au ajuns la despatimire, la sfintenie.