[gpalama]

Draga Florentina solutia in cazul meu este una simpla:

1. Parintii trebuie sa fie echilibrati si sa explice copilului totul. Echilibrul (calmul) parintelui este preluat de copil.
Parintii nu trebuie sa aiba o "alta stare de rabdare" cu un copil si langa un copil. E o problema lucrul asta. Ar trebui sa fie destul de linistiti nu inteleg de ce zici ca "faci rabdare".
Si a mea e zburdalnica ii zic de 10 ori sa faca ceva, dar mai si asculta. De la un copil mic ma astept sa asculte vreo 20% din ce-i zic pe baza a ce zic mai jos. Nu totul, dar ceva tot trebuie sa mai faca.

2. In casa sunt reguli. Pe care le respecta copilul si parintii. Iar regulile sunt corecte si echilibrate.
3. Regulile nu se incalca niciodata, sunt obligatorii. Nu se incalca nici de parinti nici de copil.
Adica:
- la masa se mananca nu se de\schide televizorul
- se mananca doar putina prajitura si nu o gramada uriasa de prajitura.
- altele...

4. Regulile se aplica cu discernamant, usurel, nu pentru a ciunti personalitatea copilului.
5. Regula "NU": regula NU zice asa: faci tot ce vrei, iti permit aproape totul, dar cu echilibru. Iar in timp copilul va face lucrurile corect. Daca ceva este imposibil pentru tine, faci impreuna cu mine, vii la mine si facem impreuna. Doar in putine situatii iti zic "NU" pentru ca este NU total. Regula "NU" nu se zice/explica copilului, doar se aplica. Un copil nu tbuie sa stie ca "are voie" la orice ... :).
Asta pentru a-i limita curiozitatile, sa inteleaga ca nu exista curiozitati si pentru ca NU sa fie eficient cand trebuie.

6. Regula: copiii trebuie lasati sa greseasca, sa se loveasca putin, sa invete din greseala.

Daca vrei lumanare sa tii in mana ca sa te arzi, iti explic intai de 2 ori ca o sa te arzi, apoi ti-o dau in mana, te arzi bine de tot, si apoi fetita zice: tati nu mai vrea lumanari pentru ca ard.
Daca un parinte tipa "NU" toata ziua in casa atunci 'NU' va fi ignorat total.

Langa aragaz nu are voie si stie clar ca nu se duce.

7. Copiii nu se santajeaza cu recompense. Ce fac trebuie sa faca pentru ca "asa e bine, corect", nu pentru "o bomboana".
Binele se face pentru ca asa trebuie. Santajul de orice fel are consecinte rele pe termen lung pt ca il invata sa reactioneze numai la prostii exterioare si nu formeaza logica "asa e corect si bine" in capul lui.

Mai sunt si altele. Dar ce am vazut eu, este ca parintii nu pun mici reguli de echilibru.
Daca nu l-ai invatat cu reguli (putine, dar sa fie), atunci nu o sa aiba in vecii vecilor autocontrol, stapanire de sine, notiunea de "nu fac".
Copilul se stapaneste si se educa prin mici reguli. Nu se "domina", nu se ciunteste. Este invatat un comportament care sa-i foloseasca pe viitor.
Fetita mea e ff zburdalnica, dar s-a invatat ca unele lucruri nu le face.

Cu totii gresim in educatia celor mici. Trebuie sa vedem ce gresim si sa corectam.