Cred că, în primul rând, își doresc să-și vadă enoriașii la biserică duminică de duminică (sau cât de des se poate), nu doar când aceștia au o înmormântare/cununie/un botez. În al doilea rând, să aibă credincioși care își iau în serios identitatea de creștini, se spovedesc regulat și încearcă să lucreze faptele credinței. Că dacă preotul se trezește cu un om la spovedanie din an în Paște (sau chiar o dată la câțiva ani, când nici nu mai știe cine e), fără să-l vadă în restul timpului la slujbe... nah, nu-i prea frumos.
Apoi, îmi închipui că fiecare paroh visează la o comunitate primitoare și consolidată/unită. Una care să reacționeze apelurilor umanitare și inițiativelor preotului - un pelerinaj, activități cu tinerii/copiii din parohie etc.
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele."
|