Nu e chiar asa nasol, e chiar de treaba, dar mai are si alta ocupatie (preda religie) si nu ma nimeresc niciodata intr-un moment potrivit. Si totusi, sfaturile lui sunt foarte asemanatoare cu ale tuturor celorlalti oameni, doar ca e mai neutru (adica nu cum zic altii "tu gresesti, sefu are intotdeauna dreptate, sau sotul are, sau mama, sau tata). intr-adevar, dupa ce m-am spovedit a fost mult mai bine, o vreme, dar acum parca nu se mai poate, parca ma evita , cine stie poate il depaseste 'cazul' meu. Stiti ce mi-a spus azi? Ca daca eram o persoana slaba avea Dumnezeu grija de mine altfel (mai mult), dar m-a lasat sa ma descurc singura fiindca stie ca pot. Oare chestia asta, de a-i spune omului lucruri care ii sunt pe plac, care-l incurajeaza, se invata la scoala, sau e urmare a altor calitati? Sau e o metoda de manipulare ? De ce altii imi spun exact pe dos, adica lucruri care ma dor, si asta o fac culmea cei care ar trebui sa-mi fie mai apropiati, si apoi sustin ca 'asta e adevarul, ce vroiai sa te mint?" Adica cu alte cuvinte aia care-mi zic de bine (ma incurajaza) ma mint?
Sau ar trebui safac eu un proces de selectie si sa cred ceea ce imi convine mai mult, sau ceea ce simt in inima mea? Si daca ma insel?
Last edited by fallen; 21.09.2011 at 13:29:31.
|