Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Daca voi fi vreodata in biserica nevoit sa ascult acatistul asta, atunci in mintea mea voi confunda persoana Crucii cu Duhul Sfant, presupunand Crucea ca fiind Pomul Vietii care de fapt este Duhul Sfant. In alte contexte, depinde, voi intelege Crucea ca altar de jertfa, ca Jertfa suprema a Lui Hristos pentru noi toti, ca suferinta pentru pacatele omenirii si ca datorie a mea personala de a-mi trai viata in sacrificiu pentru semenii mei.
|
Am intalnit un raspuns la aceasta problema la Parintele Valentin Istrati:
"Biserica Ortodoxa nu desparte pe Hristos de Crucea Sa, devenita prin Inviere altar de jertfa vesnica, si nici nu desparte, rationalist, Crucea de Hristos Cel rastignit pe ea. In lumina Invierii, slava Crucii inunda umanitatea si universul, de aceea, Biserica se adreseaza ei ca unei persoane. De fapt, nu este un antropomorfism ori personalizare a unui obiect, ci Biserica se roaga, stiind ca, pentru vesnicie, Crucea este Hristos Cel rastignit. Acesta este si temeiul expresiilor de genul: "Bucura-te, Cruce, pazitoare a crestinilor” (Acatistul Sfintei Cruci). Sf. Apostol Pavel, amintind galatenilor mirungerea lor in chipul Crucii si constitutia cruciforma a fiintei umane spune: "O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, pe voi, in ochii carora a fost zugravit - Iisus Hristos Cel rastignit - " (Galateni 3, 1)."