Citat:
În prealabil postat de 8NihilSineDeo9
aici apare problema care consta in felul in care parintii, ramasi fara unicul copil, privesc intrarea acestuia in monahism. cei lipsiti de credinta puternica vor privi acest act ca pe o parasire si chiar pot acuza Divinitatea de "tragicul" eveniment - ' de ce Doamne mi l-ai luat ? pentru el traiesc '
.. e un pic riscant, desi rugaciunea, stim bine..face minuni!
|
Da, asta e prima lor reactie dar majoritatea in timp se mai schimba, majoritatea se apropie si ei de biserica si minastire. Am intilnit parinti de monahi care ziceau "acum fiul meu posteste, si eu sa maninc de dulce? el se scoala noaptea sa se roage si eu sa dorm?" - frumos zicea p iustin "durerea mamei si nevointa monahului se impletesc si formeaza impreuna o coloana a infinitului care urca pina la cer"