Consider ca este un moment marcat de emotie, de o oarecare teama, si de o parte si de alta. Insa este un moment aproape inevitabil in majoritatea situatiilor, si nu trebuie privit ca o "tragedie", varsand "siroaie de lacrimi".
Este o etapa benefica pentru tanar, fundamentala in procesul de maturizare, pentru ca ti se da intr-o mai mare masura posibilitatea sa faci exercitiul libertatii. Iar manifestarea libertatii presupune fara dar si poate, responsabilitate.
Eu abia dupa ce am parasit casa parinteasca, am invatat sa-mi apreciez mai mult parintii, sa vad cu alti ochi ostenelile si ateptarile lor. A trebuit sa plec, pentru a cunoaste ce este dorul de parinti si pentru a putea trai de fiecare data bucuria regasirii, bucuria imbratisarii parintesti.
|