În concluzie, deşi voinţa e o stihie cu rolul ei precis în viaţa naturală şi duhovnicească a omului, ea este totuşi un instrument limitat. Pentru a propăşi în viaţa duhovnicească nu voinţa e arma şi calea, ci toate cele arătate de Părinţi în Sfânta Biserică. Precum se vede şi din textul postat.
De voinţă se ocupă în mod expres şi fac din ea un fel de idol toţi cei cărora, neavînd pe Dumnezeu şi Biserica, le-a rămas să se descurce singuri şi laolaltă, precum pot.