Nu cunosc superstitia legata de varsatul paharelor pentru ca, pur si simplu, eu nu cred in superstitii, eu cred in Dumnezeu si numai de Dumnezeu mi-e frica. Dar, ceea ce am relatat mai sus, s-a petrecut aevea sub ochii nostri fara ca cineva sa se sprijine de masa sau sa clatine masa. Pornind de la cele spuse de ruda noastra mai in varsta, tind sa cred si eu ca sufletele celor dragi au fost printre noi in acele momente pentru ca, dupa ce mama i-a pomenit si le-a dat de pomana cate un pahar de bautura, nu s-a mai intamplat nimic.
|