Citat:
Īn prealabil postat de dobrin7m
draga Ana. este izolare sa stii, si da nu au voie sa faca vizite.
Calugarii nu stau pe internet.
insa Biserica este constienta ca tot mai multi oameni isi petrec timpul in spatiul virtual. Si dintre acestia multi il cauta si pe Dumnezeu.
Uite tu esti pe net discuti de credinta, cu siguranta ca uneori te-ai bucura sa primesti un raspuns curat si corect de la un monah, la intrebarile tale.
Cunosc un ieromonah care are ca ascultare tocmai acest lucru. Discuta cu oamenii pe net si pot sa iti spun ca a facut convertiri la ortodoxie pornind de la discutiile despre religie pe internet. A adus pe calea cea dreapta chiar si atei. Acestia sunt misionarii.
Si vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca in spatele calculatorului, pe forumuri, pe internet sunt oameni, sunt suflete cu suferintele si zbuciumurile lor.
Eu de pilda am inceput sa scriu pe acest forum pentru ca duhovnicul meu mi-a spus sa scriu. El mi-a spus ca avem nevoie de practica in credinta si practica nu se rezuma doar in a darui haine si alimente. Ca de multe ori aceste fapte ne duce la pierzanie daca ne umfla mandria de sine indreptatindu-ne ca suntem buni daruind.
Interactionand cu oamenii ne cunoastem mai bine slabiciunile, chiar si pacatele. Cum reactionez cand sunt laudata , cum reactionez cand sunt certata? imi place sa contrazic? stiu sa ascult? am rabdare cu oamenii? simt mila si iubire pentru ei cand imi spun suferintele lor? Parintele meu avea o vorba: teoria ca teoria dar practica ne omoara.
Cele spuse de tine cu jucatul in timpul slujbei, poze cu telefonul ca ar face asa monahii, asa ceva nu am vazut in viata mea si am fost in multe manastiri. Acea intamplare cu acel tanar de care ziceai ca ti se parea tie ca se uita nu stiu cum la tine, tu singura ai recunoscut ca nu era monah.
|
Sunt sigura ca dumneavoastra sunteti norocoasa daca pot sa spun asa si aveti un Duhovnic dupa sufletul dvs. adica bun si aveti o comunicare cum oricine si-ar dori. Imi rau pentru ce am spus si ca desi eu sunt omul care nu se gandeste la el ci la celalalt, ma grabesc uneori in afirmatii si spun si ce nu ar trebui si in ce nu cred cu adevarat. Cat despre internet, a socializa, a discuta pe forumuri pe mine nu ma face decat sa adun mai multe in mine si nu sa ma eliberez, sa nu ma inteleg cu oamenii. Anul asta am fost in fiecare Duminica la biserica, cu exceptia pe care am mai povestit-o pe un topic, si vad ca am pacate mai putine, ca nu mai fac unele greseli. Si doar un preot a observat ca sunt suparata si atunci m-a miruit si pe maini si mi-a spus: Asa ca ai mare nevoie? Am fost... impresionata. Acum nu ca sunt invidioasa dar si preotii de ce cu unii oameni vorbesc: sora X cum mai esti? nu stiu ce si cu altii nu...? Imi mai pare rau si ca unele lucruri nu am putut pur si simplu sa tin doar pentru mine. Si nu am vrut sa ii fac rau nimanui cum spunea cineva... Ce am scris am vazut cu ochii mei, dar sunt oameni si nu e nimeni care sa nu greseasca si poate au multe suferinte. Stiu ca sunt mai buni decat mine. Eu o sa merg la manastire tot cu drag si daca am ales sa apreciez pe cineva o voi face in continuare indiferent ce face acel om. Sunt tare trista, pentru ca stiu ca ei se roaga pentru toata lumea, deci si pentru mine (si eu ma rog pentru toata lumea) si ma simt vinovata.