[Kyrie Eleison]

Pace sa avem!

In predica sfintei liturghii din duminica ce tocmai a trecut, preotul, facand referire la subiectul in discutie, a spus cateva lucruri mari. Imi permit sa vi le impartasesc si voua intrucat sunt cuvinte de mare pret.
Mai intai, Dumnezeu este cu mult mai presus de firea omeneasca si astfel mintea noastra nu va izbuti niciodata sa-L priceapa ori sa-L inteleaga in mod deplin. Dintre nenumaratele atribute divine pe care I le putem descoperi lui Dumnezeu, cele ce stralucesc cel mai puternic sunt "dragostea" si "mila", al doilea decurgand firesc din primul. Se spune ca Dumnezeu, in decursul a 24 de ore, petrece 1 ora pe tronul dreptatii, iar restul de 23 de ore le petrece pe tronul milei.
Sfantul Isaac Sirul spunea, aparent in mod revoltator, ca "Dumnezeu este nedrept". Potrivit sfantului, Dumnezeu este nedrept caci daca ne-ar judeca intr-adevar cu dreptate, cu dreptatea pe care o meritam si care ni se cuvine, atunci nu s-ar mantui niciun suflet omenesc ("caci toata dreptatea noastra inaintea Ta este ca o carpa lepadata..."). Insa Dumnezeu este "nedrept" si nu ne aplica rigorile sau procedura unei judecati pamantesti, ci mai cu osebire ne judeca pe noi cu nemarginita Lui MILA. Ne judeca dupa ratiunile unei judecati superioare, "nedreapta" in raport cu justitia argumentelor si a dovezilor incriminatoare, ce ne condamna in mod clar si evident. Ne judeca dupa o justitie luminata de universul intelepciunii Lui, o justitie in care "iubirea acopera multime de pacate", iar legea iubirii si legea milei sunt mai presus de legea dreptatii. In acest sens, al infinitei Lui milostiviri, iata ca spune Sf. Isaac Sirul ca Dumnezeul nostru este unul "nedrept".
Acelasi preot mai spunea si ca indoiala din suflet ca "OARE Dumnezeu ma va ierta pentru aceste grele pacate ale mele...?" este prin sine insasi un pacat ce striga la cer. Indoindu-ne de iubirea si mila lui Dumnezeu, care este grabnic iertator, punand sub semnul intrebarii iertarea pe care El o ofera neconditionat, rupem legatura de dragoste dintre noi si El. Ne indoim de insasi natura Sa divina "iubitoare" si "atotiertatoare". Trebuie sa credem cu tot sufletul ca pacatele noastre ne vor fi iertate, de ne vom pocai pentru ele si, mai mult, sa fim SIGURI ca ele se vor ierta. Pentru ca, nu-i asa, Dumnezeul nostru este unul nedrept si preamult ne iubeste ca sa nu ne ierte...
O judecata a sufletului asteptata in speranta fericita a Lui Dumnezeu, Care ne va intinde bratele de dor de noi, fiii Sai instrainati si rataciti pe planeta asta, si nu o judecata asteptata in nelinistea si teama perpetue de un "tribunal divin infricosator", care ne va da noua dupa dreptatea noastra. Vai noua de ni s-ar da fiecaruia dupa dreptate, vai noua!
Calea spre El e batatorita de altii inaintea noastra, portile Imparatiei sunt deschise, Dumnezeu asteapta plin de iubire sa ne reunim cu El dupa judecata. Fie numele Lui binecuvantat!