Pai, Catalin, sa inteleg ca tu ramai in dialog doar pentru ca ai nervi tari? Him...
Motivul pentru care m-am retras din dialog nu este taria sau slabiciunea nervilor (de pilda, in profesie, sunt oarecum cunoscut pentru staruinta si indelunga-speranta; dar acolo e jobul meu! Pe cand aici e o discutie cu un partener care nu ia in serios vreo pozitie alternativa la propriile descoperiri, din motive si dispozitii personale pe care cred ca le-am cunoscut in suficienta masura), ci intelegerea ca nevoile mele de dialog si de folos duhovnicesc nu pot fi implinite intr-un asemenea cadru si mod de dezbatere.
Se porneste de la premise false, din capul locului - iata intelegerea mea. Nu s-a pus un inceput bun.
Ce treaba am eu cu un om dovedit adversar si denigrator al Bisericii? Sa-l aiba Domnul in paza Lui si sa-l miluiasca!

Mai sunt si alti useri care nu pot accepta decat rolul de invatator al altora, uneori de pe pozitii penibile. E o tendinta umana foarte raspindita, o am si eu, mai ales din pricina profesiei, insa ma razboiesc si eu cu ea cat pot si trag nadejde ca Domnul vede lupta mea cu tendintele mele si ca ma va milui si intelepti.

E mai de folos mie sa opresc un dialog neziditor, decat sa il continui doar pentru ca am nervi tari. (Incapatinarea versus flexibilitate, iata o tema de reflectie.) Sau pentru ca am de indeplinit misiunea fara egal de a apara Ortodoxia de caini, serpi si alte lacuste, cum considera unii care au grave probleme de relationare umana. Nu cred ca am eu aceasta misiune. Dar asta e alta tema de discutie, in fine...