Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Citat:
|
În prealabil postat de iustin10;
Tot acest razboi este in mintea noastra.
Atata vreme cat nu intelegem pozitia celuilalt,si nu o acceptam , si nu murim odata cu celalalt ,ca sa inviem impreuna (dupa exemplul lui Hristos) , nu facem decat sa ne propovaduim pe noi insine .
Care este finalul acestor lucruri ? Abandonul,plictiseala ,inevitabilul diagnostic : celalalt e pierdut, prost,irecuperabil,absurd.
DAR OARE EU CUM SUNT ?...
|
Iustin, iar te-a furat iubirea...
Dar mai intai poate ma lamuresti cum e cu "exemplul lui Hristos", cu inviatul impreuna... (cum adica?)
Apoi, cum crezi ca as putea sa traiesc dilemele Adrianei? Sau convingerile ei?... Sa imi imaginez cate ceva (ca asa e empatia, prin natura si mecanismele ei), asta da... Dar sa mai si traiesc? Multumesc, nu!! (sesizez a treia persoana in ultimele doua zile care pune accent pe traire... se contureaza oare un club al trairistilor?)...
Strasnica treaba! |
Mă tem că n-ai înțeles, frate
ioan cezar, din aceeași cauză pe care o acuzam eu când am spus că mă retrag fiindcă sunt vulnerabil; aproapele nostru
iustin10, se referă la "eul" orgolios care prinde viață și-l afectează și pe cel care ”dialoghează” cu un orgolios și care astfel este contaminat precum contaminează lepra.
Eu m-am surprins dispus să recurg la cuvinte grele și-am renunțat (mai bine) să mai dialoghez; înseamnă că n-am har să mă păstrez curat.
Treaba mea e să mă îngrijorez de curățenia sufletului meu, nu a... altuia; dacă mă simt responsabil de altul(care nu e din familia mea!!!) înseamnă că eu sunt "prea" satisfăcut "i obligat" de înțelepciunea mea, iar această impresie este opera
eului orgolios care a uitat vorba aceea:
cel mai deștept cedează.
Invitația fratelui
iustin10 este cât se poate de binevoitoare fiind adresată sorei
Tartaruga, cea care din vârful limbii(tastatură) se ”smerește”, dar corzile-i vocale și mintea ”masterată” nu se ”prind” și nu-nțeleg nici ele la care ”eu”(sau tu) se referă
iustin10.
Deci nu se referă la cel care se smerește și binevoiește, ci la celălalt, care din cauza ”eului său” este... orb și nici măcar nu și-l recunoaște, exact precum riscai tu acum.
16. Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.(Lc24,16)