[CristianR]

Cuvântul geniu, după cum ştim, înseamnă la origine duh, spirit (personificat). În vechime, cel care avea acces la înţelesuri ieşite din comun era socotit inspirat de către un duh, în ultimă instanţă de Dumnezeu.

Într-un film biografic, Ramanujan este un matematician genial. De fapt, este impropriu spus matematician, întrucât el a ajuns la Cambridge fără a beneficia anterior de instruirea într-o şcoală. Avea, însă, un dar cu totul deosebit, acela de a intui răspunsuri la probleme extrem de complicate. El percepea aceste informaţii pe care le primea în minte ca fiind gânduri ale lui Dumnezeu, motiv pentru care a ţinut foarte mult ca ele să fie cunoscute public.

Profesorul care îl primeşte la Cambridge, un matematician de renume, este ateu declarat, însă constată că el însuşi (matematicienii în general) se ocupă cu observarea, cu gândirea, cu deducerea unor formule care nu sunt inventate, ci existente în realitatea infinită pe care matematica pură o explorează. Diferenţa este că ei fac asta prin multă muncă de cercetare, prin calcule complicate şi dificile, deductiv aşadar, în timp ce Ramanujan avea acces prin inspiraţie, intuitiv.

Este un argument în plus pentru Logosul care a întemeiat lumea, Raţiunea dumnezeiască, raţionalitatea de care ştiinţa (matematica, în cazul de faţă) omenească nu face decât să ia cunoştinţă, fie printr-o muncă asiduă, punând crămidă pe cărămidă, fie prin inspiraţie de la Dumnezeu.

P.S. Deşi cuvântul geniu a fost cel pentru care am ales acest topic, iar nu moartea, ca o confirmare a nedumeririi din titlu, și Ramanujan a murit de tânăr.