Pe un forum "creștin-ortodox" există tendința, oarecum firească, de a lua apărarea oricărei forme de manifestare religioasă, pornind de la premisa că are și fariseul folos din râvna lui exterioară, atâta timp cât frecventează cu pasiune slujbele bisericii, adoptând un stil de viață aparent duhovnicesc, inspirat preponderent din viața monahală.
La cât suntem de indolenți în privința aspectelor practice ale condiției de creștin, uităm că există căderi "de-a dreapta", adică patologii intraecleziale, cu nimic mai puțin mizerabile decât cele considerate cu dispreț superior "din lume".
Sfântul Ioan Scărarul atrăgea atenția, în manualul său ascetic, de faptul că râvna nebună produce nespusă plăcere dracilor care o întrețin și încurajează. Mai satisfăcuți sunt îngerii căzuți de "avântul prostului" în evlavie, comparativ cu menținerea necredincioșilor în "beția păcatului", fiindcă habotnicia e o formă de egotism sacralizat, cu alte cuvinte, otravă ambalată în leac tămăduitor.
Nici nu e de mirare că femeile cad cel mai ușor și des în acestă microerezie, datorită tendinței lor instinctive de a căuta siguranță și protecție de orice natură, în opțiunile lor existențiale majore. Și dacă le zboară pasărea din mână, aia de pe gard devine dintr-o dată compleșitor de atrăgătoare și simpatică nevoie-mare.
Dar în Biserică nu te poți integra pe principiul "după mine, potopul", mai ales atunci când ești deja parte într-un trup cu altcineva, chiar dacă trupul respectiv este bolnav și neputincios. N-ai cum intra în Împărăția lui Dumnezeu călcând pe cadavre, doar pentru că ai renunțat la sex, mânânci numai vegetale și citești non-stop acatiste sau alte scrieri cu pretenții de rugăciune.
Cineva a postat cu ceva ani în urmă niște fragmente din Ioan Hrisostom, în care sfântul combate energic și realist asceza habotnică în căsătorie, avertizând asupra efectelor secundare grave generate de asemenea comportamente pseudo-duhovnicești.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=387
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=389