Abstinenta poate fi sau nu cauzatoare de probleme in functie de foarte multi factori, legati de" : varsta, teren genetic, starea de sanatate fizica si psihica, influente culturale, principii religioase si morale si probabil si altii.
In lumea "animala" sexul (reproducerea) e o functie de lux. Chiar daca e necesara pentru pereptuarea speciei, la ea nu au acces toti indivizii, nici in salbaticie nici la noi in ograda, si pana la urma se impaca cu ideea. Am omis sa precizez in postarea despre antropomorfizarea animalelor ca o alta 'gaselnita" a noastra este aceea cum ca animalul sufera si e frustrat ca "nu a fost si el la fetite". Intr-adevar sufera datorita descarcarilor hormonale din organismul lui, dar daca ar fi salbatic, ar avea alte preocupari cu care sa-si consume energia, ca de exemplu supravietuirea. Cand i le oferi tu pe toate, inclusiv reproducerea speciei respective intra tot in atributiile si obligatiile tale (nu lasa nici un crescator competent animalele domestice sa-si faca de cap); daca nu e un exemplar ideal de reprodus, solutia optima e cea chirurgicala.
Cu noi insa se pare ca a randuit Dumnezeu altfel. Cand eram si noi mai primitivi, cel mai tare le lua pe toate; acum cat de cat avem sanse mai egale, dar doar prin prisma faptului ca "tare" poate avea mai multe sensuri (valente) - "tare " la sport, la fizica, la muzica, in afaceri, in spiritualitate, etc. Cu alte cuvinte , fiecare sac isi are peticul. In VT, li se permitea oamenilor poligamia, se spune ca in temeiul perpetuarii speciei; insa Iisus a instaurat casnicia bazata pe unirea cu o singura persoana, pe baza de iubire, de idealuri comune, etc. Si desigur, nimic nu este fara un temei. Daca pana atunci specia s-a perpetuat in baza unor calitati fizice (forta) si morale (curajul, tupeul) mai primitive, ulterior s-a vrut si perpetuarea celorlalte principii morale (blandete, mila, etc) , considerate pana atunci slabiciuni, piedici in evolutie.
Deci, frati crestini, daca noi acum suntem singuri , este pentru ca nu ne-am gasit "jumatatea", ceea ce e trist, desigur, dar tot mai exista speranta. Consolati-va cu ideea ca daca traiam in urma cu mii de ani, probabil ca eram siliti de imprejurari la abstinenta, majoritatea dintre noi, pentru ca nu eram "cei mai tari", si atunci chiar nu mai aveam nici o sansa. Si nici nu ne mai trebuia, ca probabil nici nu traiam suficient cat sa ajungem s-o dorim.
Ceea ce dorim noi, astazi, si vrea si Dumnezeu asta, este in primul rand iubirea si perpetuarea ei (odata cu perpetuarea noastra). Si cand ne calugarim, perpetuam iubirea prin fiii duhovnicesti.
Sexul trebuie sa fie o manifestare a acestei iubiri, desigur doar in cazul mirenilor si atunci cand e consimtit de ambele parti, lucru exclus in cazul violurilor, pedofiliei si zoofiliei, nu ai nici o scuza sa spui ca ai facut asa ceva "din dragoste". Desigur ideal ar fi sa se desfasoare in cadrul casniciei si numai intre persoane de sex opus, dar se mai intampla si altfel. Se mai intampla si in lipsa unor sentimente, dar pana la urma omul isi da seama ca e desertaciune si renunta la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, cand corpul nu i-o mai cere, caci sufletul oricum nu e satisfacut.
|