Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Dar de cand vacuum/vacuitate (gol, vid) este acelasi lucru cu efemer (este si are insusirea de trecator)?
Ca lumea e trecatoare, ca fenomenele se inlantuie si se petrec, ca vesnicia nu e din lumea aceasta dinamica, schimbatoare - inteleg si accept.
Dar de unde, hodoronc pleosc, ca lumea sufera de vacuitate, de inconsistenta, de ...nimic?
|
Lumea "nu sufera de vacuitate" ci este pur si simplu expresia ei, este expresia golului din care rasare.
Ca natura nu este diferita de gol. Asa a fost, este si va fi.
Asa cum o moneda de aur nu este diferita fundamental din metalul din care care este formata.
Moneda este doar o expresie a metalului din care este formata. Nu poate fi altceva.
Lumea este doar o expresie a propriei ei vacuitati. Este unitara in toate aspectele ei. Desi noi o percepem solida si fragmentata in fenomene care par autonome, independente, necorelate intre ele. Pare disociata de propria ei esenta.
De fapt, toate manifestarile formeaza un tot unitar, un singur Trup ("Biserica" daca extrapolam, universalizam semnificatia ei la tot ceea ce exista).
Acest gol nu inseamna "inexistenta". Dificil de exprimat si denominat pentru ca in limbile obisnuite ( romana, engleza...) nu exista cuvinte care sa-l desemneze. Daca ii spunem "gol"...exegetii celorlalte religii vor sari imediat acuzand budismul de nihilism (de inteles pozitiile partizane ale fiecarui tip de cler care urmareste sa-si valideze propria spiritualitate si sa le invalideze pe toate celelalte).
In tibetana, acest "gol" este denumit "don denpa" - intr-o traducere adaptata "pamant/taram sfant".
Atunci cand mintea acceseaza direct acest aspect fundamental al realitatii devine complet curata, unitara, libera de orice imaginatie, fixatie si parere - capata o inocenta adanc cunoscatoare ( nu inocenta copilului care este necunoscatoare). Nu se mai lipeste de forme, ne le mai respinge ci le lasa sa apara si sa se intoarca in propria lor matca. Le percepe direct dinlauntrul lor, intr-o completa stare de libertate launtrica, fara pic de patima.
O minte despatimita care se sfinteste contempland adevarul profund, care este infinit extatic.
Citat:
Si acum o intrebare pentru tine ca ortodox (ca asa te prezinti, ortodox): Intruparea Fiului lui Dumnezeu este luarea vacuumului in ipostasul Dumnezeirii, spre a invesnici nimicul?
Sau luarea firii omenesti trecatoare, pieritoare, spre a o invesnici.
Ce a invesnicit Hristos prin Intrupare, prin Jertfa pe Cruce, Inviere, Inaltare si sederea la dreapta Tatalui: nimicul sau omul efemer? Ce voieste Domnul sa intoarca la Fiinta: nonexistenta (nimicul, absenta) sau omul care exista deja, ca parte a Creatiei, in ciuda faptului ca piere ca urmare a pacatului?
Daca Hristos Se jertfeste pentru a invesnici nimicul, atunci imi pare ca Il faci slujitor sau instrument al satanei.
Daca El Se jertfeste pentru a purta existenta trecatoare a omului (urmare a pacatului) in Lumina Neinserata a Vesniciei, atunci zic ca Il recunosti si marturisesti ca Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitor al oamenilor muritori.
Cum ramane? Cum impaci acum Ortodoxia cu budismul? Ca nu prea vad sa fie cale de mijloc.
|
Hristos este aceasta Totalitate Infinita, infinit extatica, atotpatrunzatoare, atotprezenta, care este Persona si mult mai mult decat Persoana - inconceptibila pentru mintea omeneasca actuala. (kyab dab in tibetana)
Desi este "o Singura Fiinta" - adica "o singura Natura Ultima" - ipostasurile (formele/tiparele) sunt foarte diversificate - toate fara exceptie, avand acest unic Izvor (nu gresim denomindu-l ca si Creator - insa este si Distrugator).
Invesnicirea firii omenesti presupune despatimirea ei. Despatimirea inimii - intelegand prin "inima" nucleul gandirii.
Cand inima este sfintita ea nu mai poate imbraca un trup stricacios. Noul trup este nascut din Adevar - are acelasi continuum cu mintea.
Mintea si trupul actual sunt "defazate". Mintea doreste sa fie undeva dar trupul nu o urmeaza instantaneu. Aceasta datorita necuratiei necunostintei.
Un trup indumnezeit este complet pur, imaculat, este "Taboric".
Nu poate fi oprit de nimic, nu poate fi ranit, este imanent, cu desavarsire extatic.
In budism, dobandirea acestui trup imanent ("ingeresc") este explicata amanuntit, incepand in mod necesar cu moartea omului vechi (rastignirea acestuia) - "bringing ordinary death into the path of Truth Body".
Jertfa Lui Hristos este o lectie practica despre acest act launtric necesar pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l facem la un moment dat, pentru a dobandi Viata Vesnica.