[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Pana incepe postul asta avem de facut!

Sa cautam sa avem discernamant ca sa nu deznadajduim impotriva Duhului Sfant! Daca te razbuni pe tine acuzand pe Dumnezeu cu reprosuri dandu-te dracului ”sfant” deznadajduind atunci nu gasesti binele si pacea cum ti se pare vrand sa scapi ci nesimtirea-nepasarea intru pierzare.

E foarte greu sa nu cazi in laudarosenia desfranarii autoispitei ce se aprinde din isvazduhul apos transparent ispititor din isfisiconisul Marianic, Christianic, din isficonostasul sfintilor, e greu sa vezi fatza si sufletul lor fara sa mori cazand in ispita, caraind apoi si aruncand vina mincinoasa pe Dumnezeu asa ca acuzand si judecand si insistand cu reprosurile si nemultumirile vei ajunge si te vei razbuna candva incercand sa scapi, sa scapi de orice ti se pare rau, privind ca pe un rau dupa ce ai fost inversat-inversator. Dupa ce ai lovit sa nu continui sa trufesti asupra ta deznadajduind, aliindu-te infiat cu duhurile rele, continuand sa carai mintind ca sa te razbuni ci opreste-te din reactiile crude interne care te iau in noaptea mintii viclenindu-te sa vrei sa lovesti iar si sa te autodistrugi tot mai mult. Ai daznadajduit, nu vei mai fi iertat. Practic te razbuni nemai voind pocainta ci scaparea in distrugere si pierzare.

Nu vrea! Nu voii! Nu dori! Nu pofti! NU SCAPA fiindca nimeni nu scapa!

Doar Domnul te scapa si El nu vrea sa te scape asa cum ai vrea tu. Deci nu te scapa nimeni din capcana, din lume, din pacate, din orice rau, din orice pedeapsa, din orice razbunare! Nu exista scapare din lume si din iad! Daca pomului verde i-au facut ceea ce i-au facut atunci celor putrezi si gaunosi ce crezi ca le-or face? Nu mai cautati placerile scaparii caci nu sunt scapari ci placeri! Aici se merge din rau in mai rau si se sufera tot mai mult! Nu te plange ci RABDA!

Nu uita ca exista pocainta. Nu uita sa te umilesti cerand scapare! Iertare, scapare! Nu uita ca te ia! Deznadejdea te ia sa te scape! Nu uita! Nu cauta scapare ci indreptare! Scapare nu exista! In capcane si labirinturi ne invartim pana la sfarsit!

NU RECIDIVA!
Nu-ti fie frica de recidive ca deznadajduind de frica sa recidivezi mai usor incercand sa scapi!

Oprindu-te din vicleniea victimizarii si iesind din dezandejde chiar daca nu mai exista iertare pentru tine in veac ai putea totusi rabdand sa-ti astepti iertarea, pacea, impacarea. Dumnezeu va vedea lepadarea ta de iad, de pacate si nadejdea ta in El si s-ar putea sa te ierte si sa se impace cu tine. Deci nu deznadajdui de tot!.. pana la sfarsit excluzand cu iritare furioasa exclusivista fix ceea ce te-ar putea mantui.

Doamne iarta-ma, Doamne scapa-ma! Doamne sfinte miluieste-ma pe mine pacatosul... deznadajduit, deznadajduitor... feroce. NU VREAU SA SCAP!.. ci sa sufar mult pentru Tine!.. in curatenie, smerenie si iubire.

Terminati odata cu scaparea. Nimeni nu scapa si nimeni nu poate trece prin sfanta unica Portitza-Domnul Iisus Hristos-Cuvantul spre Rai oricat ar urla privind ca vitelul la poarta noua ca fecioarele nebune revenite din lume pline de combustibil ”intzelept” cersind cu nemultumire disperata: ”Deschide-ne noua!”

Scaparea de judecata va fi abea dupa, daca toata viata in loc sa te scapi ai cautat sa asculti de Dumnezeu!.. cu smerenie, umilinta, iubire si multa aplecare si inchinare in rugaciuni tainice cu spovedanii si marturisiri si cu sfinte impartasiri.

”Bucurosi sunt cei ce postesc negru 40 de zile cu apa (2l pe zi sau mai mult) dar mai bucurosi sunt cei ce postesc negru, doar cu apa sfintita (2-3 guri) si anafura (2-3 bucatele) , dimineata si seara, cei ce postesc chiar si la atzipeala mortala, la somn si lene ramanand cat mai mult treji, si chiar cu ochii inchisi cauta sa fie constienti cand dorm ca sa nu pacatuiasca in vise, sa nu cada in ispitele din vise si ca sa fie cat mai mult n rugaciune cu Domnul, cu prezenta Lui in Har, in vazDuh.

Dar daca am ridica stacheta postului negru fara apa la 80 de zile?.. ca Moise?.. si apoi la 3 ani ca sf. Ilie?.. iar apoi il permanentizam ca sf. Ioan Botezatorul? Precis ca ne-am speria si de frica am dispera cedand.

Conteaza mult smerenia si umilinta fiindca postul te mandreste. De aceea in post trebuie sa uiti de post, de timpul ramas pana la expirare, pana la dezlegare!

Acum e si mai simplu de tinut cat mai mult fiindca-L avem pe Domnul Iisus si pe sfintii Sai care ne pot ajuta din Cer cu Har. Conditia e sa te lepezi de toate cele din tine ce tin de tine si facandu-te copil trebuie sa ai in tine doar Cuvinte, sfintiri si porunci de la El, Harul Constiintei Lui Constiente si Sentimentele ce vin din Har, din Cuvant.

Rugaciune, lucru duhovnicesc si post negru = curatenie si libertate fata de pacat, placeri, boli, rele, lume care este o sursa de multa minciuna, placeri necurate, rautate, mizerie si murdarie!

Dar nu postul e scopul ci curatenia si rugaciunea, convietuirea sfanta, multumirea, dorul si aadorarea, trebuie sa ajungi sa fi tot mai curat, tot mai gol de tine insuti, de orice tzine de tine, sa poti sa arunci afara persoana ta matura cu toate mintile si ideile ei, persoana umana obisnuita cu statul in ea insasi, care sta bine mersi in tine si face tot felul de prostii inutile, trebuie sa te faci iarasi copil, copil ascultator numai de Dumnezeu ca sa incapa in tine doar Domnul cu Imparatia Sa innoindu-se mereu, sa te tot sfinteasca El si sa te faca ceresc si tu sa nu mai murdaresti nimic in tine si afara din tine prin lucrarile cele pamantesti de la omul mare, rau si de la demonii pismasi ispititori care nascocesc, formeaza si reformeaza lumea in tine ca o sursa de lume ce murdareste si indaratniceste omul spre invechire si spre revenirea inapoi in lumea cu care s-a obijuit de mic pana a ajuns mare.

Trebuie sa nu-ti confunzi sfintirea si innoirea de la Dumnezeu cu propria ”sfintenie” care este o inchipuire de sine paguboasa si o falsa parere buna de sine desharta, un egoism-altruist desert care te incanta si de care e bine sa scapi rapid. Nu mai cauta-cershi mancare! Nu mai visa bucurii culinare! Nu mai cersi apa, nu mai visa la lichide, la bauturi, la satisfactia de a-ti potoli setea dand pe gat mult lichid. Nu cersi lichide! Toate sunt spurcate si te omoara! Iti distrug credinta!

Pana la urma trebuie sa ajungi sa fii foarte curat si mult sfintit si nicidecum un smintzisor care mandrindu-se nu mai crede si se lauda cu drogul puterii. Se lauda crezand ca poate sa posteasca singur. Vai lui saracul amagit!

Cuvintele si gura ta e un dusman foarte mare caci omul prin orice vorbeste se murdareste, se spurca, se strica. Ar trebui doar sa-L respecte si sa-L laude pe Dumnezeu neincetat in taina, in suflet, in minte, din inima, fara sa se laude deloc pe sine prin asta jignindu-se intre ei. Trebuie sa fie cinstit smeritul si sa nu vorbeasca iar daca vorbeste sa aiba foarte mare grija ce spune, cum, cat, cui spune, pentru ce spune caci postul la ochi si la gura, la limba, la mutre, la comportamente e cel mai important post pentru ca e bine sa te umilesti si sa te smeresti ca sa fii cat mai curat si nevinovat socotindu-te vinovat ca sa rabzi.

Postul fara apa elimina mai bine mersul la toaleta prea des. Trebuie deci sa eviti orice lururi placute, de vazut si de auzit, pofte, placeri, betii, fumuri, barfe... iar apa le intretine. Elimina apa si nu-ti descatusa pofta de apa ci trebuie sa te manifesti cu masura in toate mai ales la apa si la lichide fiindca pofta de apa si de lichide e cea mai periculoasa pofta si necredinta! Dar poti s-o lepezi de tot. Nu ca sa te lauzi caci n-ai cu ce, oricine poate daca da Dumnezeu Har, iar altfel, singur n-are niciun rost..parerea!

Trebuie sa eviti contactul cu partile josnice caci rostul postului e curatirea maxima pentru a putea ramane in ascultare cu maxima curatenie ca rugandu-te sa poata Duhul Sfant sa te elibereze de suferintele murdaririi sufletului cu lume.

Toate patimile sunt lume cu lume sau fara lume, in tine. Deci scopul e sa biruiesti lumea, s-o lepezi, s-o lasi, s-o eviti, s-o uiti, s-o cureti afara cu tine cu tot. Nu mai trebuie sa fi tu in tine mare si tare ci in tine trebuie sa fie doar Imparatia Cerurilor a Lui Dumnezeu, doar iubirea Lui, Curatenia Lui, Harul Lui, Sfintenia Lui, iar din tine in tine trebuie sa ajungi sa nu mai fie nimic, absolut nimic. Trebuie sa dispara lumEUul cu lume cu tot caci lumea sunt oameni ce slujesc ”sfantului” Lume care nu e sfant, deci acolo in lume nu e niciun sfant si nici intre oameni, peste tot gasesti doar ipocriti vicleni si fatarnici de care nu trebuie sa asculti, de care ar fi bine sa nu mai toot asculti ca naivul pripit inchinandu-te cu frica ca unui sfant! Sfantul e in Cer, in Cerul din tine si din apropiati asa ca tu trebuie sa te inconjuri de sfinti parinti si sa duci viata de copil caci a copiilor este Imparatia lui Dumnezeu, a copiiilor care asculta numai de El si care nu mai asculta de ei insisi sau de fetele si femeile, prietenele si iubitele lor!

Nu e bine ca omul singur sa stea in sine spre sine luand locul lui Dumnezeu. Omul din om trebuie sa plece din sine ca omul eliberat de om sa se faca iarasi copil. Copiii au parinti si copilul e copil doar daca asculta de parinti! Nu de orice parinti ci de sfinti, nu de oameni ipocriti vicleni si fatzarnici travestiti si vopsiti in sfinti ci de Dumnezeu si de slujitorii si fiii Sai ca niste copii ce asculta numai de copiii cuminti!... mai mult ceresti si duhovnicesti, seriosi si buni.