În anul întîi de facultate am avut un prof de matematică extrem de sever. Din cauza lui în anii precedenți rămăseseră zeci de repetenți. Numai cînd îi auzeai numele te apuca stresul.
La examenul parțial care a fost din algebră, au fost doi de 8. Ceilalți au luat note mai mici sau au picat parțialul. Vine examenul final, la geometrie pentru cine avea notă de trecere la algebră și nu voia mărire. Proful apare și ne repartizează cîte trei pe rînd cu un rînd pauză. Vorba lui, ”cînd predau în America pot să-i așez unul lîngă altul că nu-și suflă nimic, dar aici chiar dacă vă împrăștii tot încercați să aruncați o fițuică ceva”. Pe mine și pe celălalt cu 8 la algebră ne-a trimis în colțurile cele mai de sus ale unui amfiteatru uriaș, pe cînd ceilalți din grupă au rămas în primele rînduri.
Apoi a început să capseze foile și să le semneze. Cînd a ajuns la mine mi-am luat inima-n dinți și cu mari emoții l-am întrebat:
- Domnu' profesor, dacă eu am luat 8 la algebră, cît trebuie să iau la geometrie ca să trec examenul?...
- Păi... trebuie să iei 2. Dar, ca să iei 2 la mine, trebuie să-mi scrii măcar cîte o formulă corectă la fiecare subiect!
Abia am așteptat să le povestesc colegilor faza.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4
Ascultați Noul Testament ortodox online.
|