Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Si cum sa nu fii cuprins si tu, chiar de esti ticalos cum iata, eu chiar sunt, cum sa nu fii si tu cuprins de iubire?
(Eu m-am straduit sa ma opun dar, iti marturisesc, nu am putut sa-I fac fata... Din pacate uit mereu experienta si iar ma straduiesc si tot asa o tinem... din stradanie in stradanie, ca, vezi lucru mare, eu am mereu rabdare cu Dumnezeu... Vezi cum e omul pacatos, Ilie? Rabduriu... in pacatele lui nenorocite...)
|
ce incerci sa spui subtil aici? ca in loc sa stim sa primim (in dar si fara efort), noi ne straduim (sa facem ceva ca sa obtinem, sau sa ni se dea)? asta era nuanta? si ca straduindu-ne, ne pierdem rabdarea nu cu noi (care oricum sintem niste incapabili, dar in caz ca nu vrem sa admitem asta din mandrie si sa cerem ajutorul Lui, ne straduim, intinzandu-ne rabdarea), ci ne inchipuim ca ne intindem rabdarea cu Dumnezeu (care am vrea sa ne dea repede rezultat stradaniei)?
Acesta este sensul la care te referi? nu inteleg