Citat:
În prealabil postat de Copacel
...din stiinte exacte ,adica cu mine nu merg teorii ca mie nu-mi plac povestile.Experimentul inainte si practica.
|
Pai vezi, Copacele, nu provii bine bre. Ca despre povesti este vorba, in toate stiintele.
Daca iti mai amintesti de la cursuri, zicea profu ca:
1) Mai intai e observatia; aceasta implica in mod necesar o baza de cunostinte (adica multe teorii, modele mintale specifice stiintei respective), altminteri geaba ii cadea marul in cap lui Newton - nu pricepea nimic special (multora le-au cazut mere, prune, dude si castane in cap dar n-au inteles smecheria), nu mai facea el apoi ditamai teoria gravitatiei.
2) Observatia se continua, in mintea cercetatorului, cu lansarea unei/unor ipoteze. Care tin tot de raportarea la niste povesti - teorii, paradigme etc.
3) Ipoteza, de este cumva testabila, se continua si ea (tot in baza unei teorii, care articuleaza ipoteza cu designul experimental) - cu experimentul. Desi mai sunt si alte cai de inaintare in cunoastere, de pilda raportarea evenimentului observat la alte teorii considerate "tari".
4) Rezultatele experimentului se abordeaza tot prin teorii, inclusiv teoria statistica (calculele alea sunt doar aplicatia ultima a statisticii). Interpretarea finala tine tot de teorie.
5) Aplicatiile se fac tot in baza teoriei.
Asa ca, draga, vezi ce zice tot americanu' (ala pragmatic): "in spatele unei practici bune, sta o teorie buna!".
P.S. Poate tu vroiai sa te referi, mai degraba, la distinctia intre cunostinte declarative (a sti despre) si cunostinte procedurale (a sti cum sa faci). Asta e deja o alta discutie.