[Moroco]

Păi ai putea, de exemplu, atunci când te trezeşti să te rogi continuu până adormi la loc.

E deprimant să te gândeşti la moarte şi la chinurile morţii şi să-ţi dai seama că o să mori şi tu cândva şi ideile astea te bagă din deprimare în deznădejde şi în suicid. Dar dacă rămâi credincios atunci nu o să fii singur în clipele morţii ci Hristos şi părinţii vor fi cu tine şi te vor linişti ca să poţi trece mai uşor prin clipele cele grele.

Dar moartea e atunci când eurile lumii deşarte înşelându-te şi păcălindu-te treptat s-au înstăpânit şi te trezeşti sclavul lor. Atunci eşti un mort de facto chiar dacă te plimbi de colo colo şi dai lecţii culinare de tip master shef când ai liber de la eul ce s-a înstăpânit şi căruia culmea îi slujeşti în mod benevol retardându-te şi părăsind lumina credinţei.

Nu de moartea aia de care ţi-e frică ţie ar trebui să-ţi fie frică ci de recădere în sclavie la faraon sau în muncile şi războaiele babilonului, căci a fi sclavul morţii şi răutăţii e mai rău decât să fi un mort oarecare trecut la cele veşnice.

Atacurile de panică vin când te stresezi ştiind ce te aşteaptă. Remediul e relaxarea, rugăciunea şi iertarea Domnului după căderi şi apoi paza liniştită. Respiri, cauţi să rezişti, îţi accepţi neputinţele în diferite situaţii şi cauţi îmbunătăţirea atitudinii şi practicii.