[Florin-Ionut]

Lucrarea Mantuitorului in lume este scoaterea noastra din robia pacatului, adica izbavirea de orice rau sau, intr-un cuvant, mantuirea. Pentru a ne mantui, Domnul nostru Iisus Hristos nu ne cere mare lucru. Trebuie doar sa credem in El si in Cel Ce L-a trimis pe El si sa urmam cateva reguli minimale de existenta: sa incetam a mai pacatui, sa vietuim in pace unii cu altii si sa ne iubim aproapele. In felul acesta ne mentinem pe linia de plutire si ajungem in Rai, evitand si refuzand raul in orice forma a lui.

Cu toate acestea, noi suntem chemati sa fim si sa facem mai mult decat sa ne mantuim: suntem invitati la desavarsire, intru asemanarea cu Tatal Ceresc (Matei 5, 48). Aici intervine lucrarea Duhului Sfant, Cel care sfinteste si desavarseste. Insa desavarsirea nu este chiar atat de usor de atins... Tanarul care tinea poruncile a primit invitatia sa isi auto-depaseasca starea de bine in care se gasea, insa a plecat acasa meditand daca sa se lepede de sine si de avutiile proprii si sa-I urmeze perfectiunii Lui Hristos.

Mantuitorul ne arata clar: "Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea." Deci viata in Duhul Sfant, acum si dupa moarte, presupune neprihanire. Nu este suficienta numai lepadarea de pacat, ci este nevoie de inaltarea catre Dumnezeu, spre asemanarea cu El. Ce inseamna asta? Inseamna smerenie dusa la extrem, iubirea chiar si a vrajmasilor, o viata traita in stare de jertfa, in lucrarea mereu si mereu a faptelor bune. Si facand toate astea, omul se inalta de la o stare de bine la si mai bine, unii dintre Sfinti ajungand sa faca lucruri suprafiresti, binele lor depasind starea naturala a faptelor. Astfel, unii capata puterea vindecarii bolilor, altii proorocesc, altii fac minuni intarind credinta celor mai slabi, samd.

Si inaintarea spre asemanarea cu Insusi Creatorul nu este oprita nici macar de moarte, caci sfintenia sufletelor lor transfigureaza trupurile care devin moaste cu puteri vindecatoare. Iar Sfintii din Ceruri lucreaza mereu mai-binele, ajutand si mijlocind pentru cei ramasi pe campul de batalie, pentru cei care au suficineta credinta ca sa primeasca ajutor de la ei.

Si nici veacul ce va sa fie nu va opri aceasta inaltare continua catre Dumnezeu, aceasta transfigurare continua din slava in slava - dar nu ne putem noi imagina ce inseamna acest lucru, pregatit special pentru cine va voi: "Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului."