În prealabil postat de Erethorn
Observ o eroare de interpretare la dumneavoastră.
Vă agățați de sintagma și de ideea că ar pretinde catolicii că "Petru a fost mai mare".
Nu pretinde nimeni că Petru a fost mai mare, mai bun, mai deștept sau mai frumos decât ceilalți apostoli, la fel cum nu pretindem, de exemplu, că episcopul nostru este "mai mare" decât noi. Episcopul s-ar putea să fie mai mare păcătos decât mine.
Ceea ce este "mai mare" este funcția pe care o are episcopul meu, în cadrul Bisericii.
Pentru că, ne convine nu ne convine, Biserica a fost lăsată de către Mântuitor ca o instituție organizată, cu o anumită ierarhie.
Ierarhia este în primul rând valorică, iar din acest punct de vedere treburile stau clar: Mai mare, mai sfânt, mai bun este Dumnezeu, iar noi ăștialalți, fie că ne cheamă Petru sau Gicu, suntem niște viermi în comparație cu El, și merităm să ne mânce talpa iadului pentru păcatele noastre. Toți ne-am lepădat, măcar o dată în viață, de Regele Universului.
Dar mai există și ierarhia funcțională: pe unul l-a pus Dumnezeu în Biserică să fie preot, și i-a dat Duh Sfânt să prefacă pâinea în Trupul Lui și să mijlocească iertarea păcatelor; pe altul, chiar dacă e un păcătos, l-a pus să păstorească dieceza sau eparhia.
Despre omul Gică pot spune că e păcătos, că l-am văzut ieri beat la birt cum juca șeptică; dar pe episcopul Gică, chiar dacă e unul și același, trebuie să-l respect, că a fost rânduit prin punerea mâinilor și are grad mai mare și Duh Sfânt, oricât ar fi omul de bețiv. E mai mare ca mine în Biserică.
În exact același mod, Simon, mare păcătos - o spune chiar el, și i-o spune și Mântuitorul, este rânduit de Cristos într-un grad - de episcop, și într-o funcție - pontif -în Biserică, iar la urmașii lui trebuie recunoscut și respectat în primul rând gradul și funcția.
Dacă, uneori, se mai învrednicesc și de sfințenie, nu putem decât să-i mulțumim lui Dumnezeu.
Mulțumim lui Dumnezeu, cu osebire, dacă avem preoți sfinți, dar în primul rând mulțumim pentru că avem preoți.
|