Citat:
|
În prealabil postat de silverstar
Cine si de ce a hotarat sa traiesc o viata fara bucurii? Poate cineva sa-mi spuna? Oricat as invoca puterea lui Dumnezeu, sunt tot singura si casa tot pustie imi este. Sigur ca toata viata voi trai cu contradictia asta si la fel ca si acum si peste 20 de ani voi intreba, desigur retoric, pentru ce mi s-a luat totul? Cui foloseste? Pe cine bucura nefericirea mea?
|
Silverstar draga,
Revin cu completari la celelalte intrebari. Intrebi "Cine si de ce a hotarat sa traiesc o viata fara bucurii?" Bucuria e in noi, atat cat Ii facem loc Bucuriei (Care se va naste in curand). Nu cele lumesti ne dau bucurie, ci dezlipirea de ele si lipirea de Dumnezeu. Casa ti-e pustie fiindca salasul inimii tale nu este prea plin. Asa cred, imi cer iertare ca imi permit sa intru putin in viata ta si sa evoc ce cred. O fac cu tot respectul si dorinta de a fi langa tine. Sper sa intelegi.
Atata timp cat o sa stai sa-L judeci pe Dumnezeu pentru ce a facut, gasind ca tu esti curata ca lacrima si pagubita, nu vei avea pace. Iar saracul Dumnezeu, care a suferit la fiecare cadere sau impiedicare de-a ta, care ti-a purtat durerea cand devedea insuportabila, care plange de plansul tau, saracul de El, tot pe El Il consideri vinovat... Iesi din aceasta colivie in care te-ai inchis singura si iti plangi durerea, priveste in jur si in inima ta si vezi cate ai si nu le-ai vazut pana acum, si multumeste-I lui Dumnezeu pentru toate. Iar de va mai veni vreodata gandul sa intri in colivie si sa te plangi, taie-l din radacina si arunca colivia cu cheie cu tot. O sa reusesti, fiindca cu Dumnezeu toate se fac. Fii tare!
Cu drag,
Elena