Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Aproape orice intalnire dintre Asiria si Israel s-a terminat catastrofal pentru ultimii, primii fiind printre dusmanii lor de temut.Profetul Osea chiar i-a indicat drept cuceritori ai Israelului (Osea 11:5).In plus asirienii erau renumiti pentru cruzimea lor , organizand bai de sange in cinstea uneia dintre zeitatile lor, un zeu cu chip de peste numit Dagon. In cadrul lor prizonierii de razboi erau, printre altele, jupuiti de vii iar capetele lor erau puse in gramezi in jurul statuii zeitatii. Daca erai evreu Ninive era probabil printre ultimele locuri in care ti-ai fi dorit sa ajungi vreodata iar fata de asirieni sentimentele lor era usor de anticipat.
|
Aha !!! Deci avem deja un context la care să ne raportăm, și care dă o altă coloratură poveștii. Mulțumim, Pelerinule.
Așadar: Iona nu vrea să meargă în Ninive (ba mai mult, o șterge către Tarsis, care e în direcție diametral opusă), pentru că:
1. Ninive e pentru un profet iudeu cam ce ar fi Berlinul pentru un evreu în 1940;
2. Iona previzionează (cf. cap. 4) că Dumnezeu vrea să-l folosească pentru a-i ierta cumva pe asirieni, ceea ce el nu concepe.
Pe de o parte, Iona e profet, e sfânt, e dispus să-și dea viața pentru salvarea corăbierilor (pentru că percepe că din vina lui aceștia stau să piară), pe de altă parte iertarea dușmanilor și a păcătoșilor ca urmare a pocăinței acestora i se pare de neconceput, într-atâta încât să aprecieze că "
mai bine îmi e să mor decât să trăiesc".