Sf. Împarat Constantin este cunoscut în istorie ca fiind împaratul care a dat libertate creştinismului, prin cunoscutul Edict de la Milano din anul 313. Istoricii bisericesti afirmă că în ajunul unei bătălii contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă cu inscripţia "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge). Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul cerându-i să puna pe steagurile armatei sale Sf. Cruce, ca semn protector în lupte. Victoria miraculoasă a armatei sale de numai 20 000 de soldaţi, contra celei lui Maxenţiu, de 150 000 de soldaţi, Constantin a considerat-o ca ajutor de la Dumnezeu. Dovada acestei convingeri a lui Constantin în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrat pâna astăzi, prin care mărturiseşte că a câştigat lupta prin inspiraţie divină, spune preotul ortodox din Tg Mureş, Silviu Negruţiu. Împăratul Constantin, unul dintre cei mai mari împăraţi ai imperiului roman şi primul împărat creştin, moare în anul 337 în palatul său de la marginea Nicomediei, astăzi Izmit – Turcia, pe malul Mării Marmara. Cu câteva zile înainte ceruse şi primise botezul după ce timp de 24 de ani, deşi nebotezat, a dat libertate Bisericii creştine pe care a sprijinit-o atât financiar cât şi moral. Amânarea botezului până în pragul morţii, păstrarea calităţii de "pontifex maximus" - şeful cultului păgân, şi o viaţă personală discutabilă, au făcut ca în unele părţi ale Bisericii să nu i se acorde titlul de "Sfânt". Primele reguli pe care Constantin le impune, odată cu decretul de la Milano, este libertatea deplină Bisericii creştine, apoi interzice serbările şi ceremoniile cu manifestări imorale sau sângeroase, generalizează ţinerea zilei de repaus duminica, oferă edificiile imperiale din Roma pentru locuinţa Capului Bisericii, Papa, şi pentru transformarea lor în lăcaşuri de închinăciune, contribuie la construirea de biserici. De asemenea, construieşte pe malul Bosforului un oraş nou în care bisericile şi monumentele creştine să fie locurile cele mai însemnate, spre deosebire de Roma, unde la tot pasul, apăreau mărturiile păgânismului, dă legi care apără demnitatea şi trăinicia căsătoriei, etc. Tot Constantin intervine şi ajută pe Episcopi să se adune în primul Sinod Ecumenic, la Niceea, în 325.
Între timp, mama sa Elena se ocupă de organizarea operelor de binefacere şi împodobirea lăcaşurilor sfinte. Îndeosebi merge în Palestina, unde iniţiază săpături pentru descoperirea lemnului Sintei Cruci şi a mormântului Domnului; încurajată de buna reuşită, continuă această căutare şi la Betleem, unde identifică locul naşterii lui Isus, iar pe muntele Măslinilor locul unde s-a înălţat la cer.