[laurastifter]

În prealabil postat de Dumitru73

Te faci ca nu intelegi domnule... Si te mai tii si de mistouri.

Daca am ajuns sa fiu scarbit de ceva, aceea nu a fost nici dogma ortodoxa, nici Biserica, nici Religia oricare ar fi ea.
Ci de unii care isi aleg nume de user care mai de care mai smerite, dar care abuzeaza prin afisarea lipsei bunului simt, a jignirilor si atacurilor la persoana.

Într-adevăr, această atitudine, departe de a fi compatibilă cu învăţătura Bisericii lui Hristos, constituie o dovadă de făţărnicie şi de mândrie. Sau... probabil că acei creştini despre care vorbiţi au intenţii pozitive, încercând să apere credinţa, fără a avea o cultură teologică elementară, fără a şti în ce anume cred şi cărui Dumnezeu se închină.
Dumnezeul nostru este Domnul iubirii şi, din acest motiv, credinţa în El trebuie mărturisită cu blândeţe şi dragoste, fără mânie şi fără patimă. Sfinţii Martiri L-au iubit pe Domnul nostru Iisus Hristos atât de sincer şi de profund, încât şi-au sacrificat totul (inclusiv viaţa) pentru El. Aceşti desăvârşiţi apărători şi promotori ai credinţei noastre au rămas în permanenţă blânzi şi iubitori faţă de adversarii adevărului, fiind, în acelaşi timp (în mod paradoxal), neclintiţi în credinţă, dar şi în blândeţe; adversari ai păcatului, dar iubitori şi toleranţi faţă de necredincioşi şi păcătoşi; refractari faţă de orice formă de trădare a credinţei, dar îngăduitori şi politicoşi cu cei ce se îndepărtau de adevărul revelat.
Cred că, dacă toţi creştinii ar înţelege sensul profund al dictonului patristic "să urâm păcatul, dar să-i iubim pe păcătoşi", relaţia lor cu cei de alte credinţe s-ar ameliora în mod considerabil. Atunci, Dumnezeu ne-ar alege drept misionari ai Evangheliei Sale, aducându-i la adevăr pe "fiii Săi risipitori", chiar prin mărturisirea şi exemplul vieţii noastre. Aceşti creştini, care-şi aleg pseudonime smerite şi, după aceea, îşi întristează şi jignesc interlocutorii, au uitat sau nici nu cunosc îndemnul Sfântului Apostol Petru care, inspirat fiind de Duhul Sfânt, le-a încredinţat fiilor săi duhovniceşti misiunea de a-L mărturisi pe Hristos "cu blândeţe şi cu frică". Avem, aşadar, datoria de a mărturisi ceea ce credem "cu blândeţe" - fără a-i întrista sau dezamăgi pe interlocutorii noştri, pe care suntem datori să-i iubim ca pe noi înşine - şi "cu frică" (nu în sensul de laşitate şi timiditate), cu teama de a nu-i induce în eroare pe cei care doresc să se informeze despre credinţa noastră.
Este îmbucurător faptul că, aşa cum aţi scris, nu simţiţi vreo repulsie faţă de dogmele religiei creştine. Atitudinea unora dintre credincioşi nici nu poate constitui un obstacol în calea căutării dumneavoastră... Dacă veţi dori să credeţi în Dumnezeu, dacă-I veţi simţi prezenţa în viaţa dvs, atunci veţi crede în El, vă veţi dedica Lui întreaga fiinţă, neluând în considerare faptul că user-ul x de pe forumul y se pretinde creştin şi are un comportament nedemn de acest nume.

Dumnezeu să vă lumineze!