De mult ma batea gandul sa scriu ceva despre acest subiect. Stiintific s-a vorbit mult despre asta, s-au scris multe carti SF, s-au facut filme, s-au facut experimente mai mult sau mai putin secrete ("Philadelphia"!). Ce-a iesit? Un amestec de filozofie intortocheata, teoretizata, umanizata, total superficiala precum gandul in sine ca ne putem lua la intrecere cu Dumnezeu.
Si totusi, teleportarea exista si a existat dintotdeauna. Prima data cand am citit despre ea nici n-am luat-o ca pe ceva extraordinar, ci ca pe ceva firesc si absolut normal pentru legile scrise si nescrise ale Lui Dumnezeu. Zilele trecute, insa, am avut aceasta revelatie si am zis ca totul se leaga atat de firesc si simplu incat nici nu e nevoie de mare filozofie. Iti trebuie doar smerenie si credinta! Multa credinta.
Sunt convins ca fiecare dintre voi ati intalnit in lecturile voastre astfel de cazuri si chiar m-as bucura daca le-ati aminti pe-aici. Prima data cand am citit despre Parintele vrednic de pomenire, Arsenie Boca, am vazut undeva ca, la un moment dat, el paraseste inchisoarea in care era pazit cu strasnicie si unde-si facea cu supunere toate indatoririle de ocnas, si dispare pe nesimtite, pentru cateva ore. Mai tarziu aflam ca in aceste ore, el este prezent la inmormantarea mamei sale, la multe sute de km distanta si unde multi martori pot jura ca a fost acolo . Cum a reusit?...
Sfantul Ioan Rusul, in timpul vietii, reuseste prin puterea rugaciunii sa trimita la mare distanta o farfurie cu pilaf aburind, stapanului sau care se afla la Mekka, din partea sotiei acestuia care si-a exprimat in treacat gandul ca tare mult i-ar fi placut si lui sa guste din acel pilaf. Acea farfurie se afla acum la racla sfantului Ioan Rusul, din Grecia, adusa tot printr-un miracol, din Turcia. Cum a reusit Ioan cel mult smerit sa faca aceasta? Ceea ce la om nu e cu putinta, la Dumnezeu se poate!
Oare ce dovada in plus ne mai trebuie pentru a intelege ca pentru a fi placuti Lui Dumnezeu, trebuie sa fim mai intai smeriti, iubitori, iertatori si umili servitori ai aproapelui nostru? Ce dovada in plus ne trebuie pentru a descoperi ca mandria si vanitatea din noi ne stinge de fiecare data "candela" credintei si intuneca "lumina" din noi?
Daca aveti cunostinta de intamplari asemanatoare (si nu ma refer la experimente woodo), v-as fi recunoscator daca ni le spuneti si noua!